CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.

cataloga vt [At: TEODOREANU, M. II, 71 / Pzi: ~ghez, (nob) ~gez / E: fr cataloguer] 1 A înregistra într-un catalog (1) Si: a catalogiza. 2 (Pex) A enumera. 3 (Fig; dep) A considera pe cineva drept... Si: (fam) a categorisi.

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer.

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog (cărțile unei biblioteci, obiectele expuse într-un muzeu etc.). V. clasa.

CATALOGA, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Fr. cataloguer.

CATALOGA vb. I. tr. A înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.); a întocmi un catalog. ♦ (Fig.; depr.) A considera pe cineva drept... [< fr. cataloguer].

CATALOGA vb. tr. 1. a înregistra într-un catalog (cărți, tablouri etc.) 2. (fig.; depr.) a considera (pe cineva) drept..., a eticheta. (< fr. cataloguer)

A CATALOGA ~ghez tranz. 1) (cărți, tablouri etc.) A înregistra într-un catalog. 2) fig. (idei, fapte, evenimente) A număra sau a expune pe rând; a enumera; a înșira. 3) (persoane) A aprecia într-o manieră definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a categorisi; a clasa. /<fr. cataloguer

catalogà v. a face un catalog, a înscrie după ordine cărți, obiecte de artă, etc.

*cataloghéz, a -gá v. tr. (fr. cataloguer). Înscriŭ în ordine numele oamenilor saŭ ale obiectelor: a cataloga niște plante.

cataloga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cataloghez, 3 cataloghează; conj. prez. 1 sg. să cataloghez, 3 să catalogheze

cataloga (a ~) vb., ind. prez. 3 cataloghează

cataloga vb., ind. prez. 1 sg. cataloghez, 3 sg. și pl. cataloghează

cataloghez, -ghează 3.