11 definiții pentru ceacău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CEACĂU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.

CEACĂU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.

ceacău1 sn [At: H VII, 185 / V: ~cou, ceaco / Pl: ~ăie și ciacuri / E: mg csákó, ger Tschako] (Mgmr) 1 (Mil) Un fel de chipiu de paradă, cu cozoroc tare, purtat de soldații austrieci. 2 (Pan) Coif de hârtie făcut de copii.

ceacău2 sm [At: VAIDA / E: mg csákó „cu coarnele aduse în afară”] (Mgmr) Bou.

CEACĂU, ceacăie, s. n. (Regional) Un fel de chipiu. milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele trupe. Săraci feciori de pe sate, Cum vă stinge la cetate Și vă dă haine crăpate Și ceacăie-ncornorate. BIBICESCU, P. P. 151. Măi, neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.

CEACĂU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele unități militare. – Magh. csákó.

ceacăŭ n., pl. ăĭe (ung. csákó, de unde și fr. shako, id.). Trans. Chipiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ceacău (reg.) s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie

ceacău (reg.) s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie

ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele

Intrare: ceacău
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ceacău
  • ceacăul
  • ceacău‑
plural
  • ceacăie
  • ceacăiele
genitiv-dativ singular
  • ceacău
  • ceacăului
plural
  • ceacăie
  • ceacăielor
vocativ singular
plural
ceacou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceaco
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ceacău, ceacăiesubstantiv neutru

  • 1. regional Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săraci feciori de pe sate, Cum vă stinge la cetate Și vă dă haine crăpate Și ceacăie-ncornorate. BIBICESCU, P. P. 151. DLRLC
    • format_quote Măi, neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.