14 definiții pentru cenușăreasă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CENUȘĂREASĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă.

CENUȘĂREASĂ, cenușărese, s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. – Cenușar + suf. -easă.

cenușărea sf [At: NEGRUZZI, S. I, 101 / V: ~șer~ / Pl: ~ese / E: cenușar + -easă] 1 Femeie care adună cenușa Si: cenușăriță (1). 2-3 Femeie murdară (și proastă) Si: cenușăriță (2-3). 4 (Spc; în basme) Fată prigonită de mama și surorile vitrege, fiind ținută în haine urâte, la cenușar și făcând toată treaba din casă. 5 (Fig) Persoană care este prigonită pentru calitățile ei, având o situație umilă și făcând multe corvezi, dar ale cărei merite vor fi recunoscute și răsplătite în final.

CENUȘĂREA s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată oropsită de mama vitregă, pusă la muncile cele mai grele și ținută pe vatra cu cenușă; fig. fată persecutată în familie.

CENUȘĂREA s. f. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă; fig. fată persecutată în familie. – Din cenușar + suf. -easă.

CENUȘĂREASĂ ~ese f. 1) Personaj din poveste închipuit ca o fată persecutată de mama vitregă. 2) fig. Persoană nedreptățită în familie, pusă la muncile cele mai grele. /cenușar + suf. ~easă

Cenușăreasă f. 1. eroină din basme care ascunde sub o înfățișare respingătoare și neroadă, cele mai înalte însușiri ale inimii și ale minții; 2. fig. femeie murdară și proastă.

cenușăreásă f., pl. ese. O fată din poveste, proastă, răŭ îmbrăcată, plină de cenușă și disprețuită, dar care maĭ pe urmă s’a arătat deșteaptă, frumoasă și curată. Fig. Fată saŭ femeĭe murdară.

cenușerea sf vz cenușăreasă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cenușărea s. f., g.-d. art. cenușăresei; pl. cenușărese

cenușărea s. f., g.-d. art. cenușăresei; pl. cenușărese

cenușărea s. f., g.-d. art. cenușăresei; pl. cenușărese

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cenușăreasă, cenușărese s. f. (intl.) hoț care în timpul unei spargeri stă la pândă pentru a preveni apariția inopinată a polițiștilor.

Intrare: cenușăreasă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cenușărea
  • cenușăreasa
plural
  • cenușărese
  • cenușăresele
genitiv-dativ singular
  • cenușărese
  • cenușăresei
plural
  • cenușărese
  • cenușăreselor
vocativ singular
  • cenușărea
  • cenușăreaso
plural
  • cenușăreselor
cenușereasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cenușărea, cenușăresesubstantiv feminin

  • 1. Personaj din basme, închipuit ca o fată persecutată și chinuită de mama vitregă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Fată persecutată în familie, care muncește peste puteri. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Cenușar + sufix -easă. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.