opțiuni
  • info

12 definiții pentru cetățenesc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.

CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.

cetățenesc, ~ească a [At: DICȚ. / Pl: ~ești / E: cetățean + -esc] 1 Referitor la cetățean. 2 Specific unui cetățean. 3 Care aparține unui cetățean. 4 Care provine de la cetățean Si: burghez, civil, orășenesc.

CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291. Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260.

CETĂȚENESC, -EASCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.

CETĂȚENESC ~ească (~ești) Care ține de cetățeni; propriu cetățenilor; civic. Datorie ~ească. /cetățean + suf. ~esc

cetățenesc a. de cetățean: drepturi cetățenești.

cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cetățenesc adj. m., f. cetățenească; pl. m. și f. cetățenești

cetățenesc adj. m., f. cetățenească; pl. m. și f. cetățenești

cetățenesc adj. m., f. cetățenească; pl. m. și f. cetățenești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CETĂȚENESC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~ești.)

CETĂȚENESC adj. civic, civil, (înv.) politicesc. (Drepturi ~.)

Intrare: cetățenesc
cetățenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetățenesc
  • cetățenescul
  • cetățenescu‑
  • cetățenească
  • cetățeneasca
plural
  • cetățenești
  • cetățeneștii
  • cetățenești
  • cetățeneștile
genitiv-dativ singular
  • cetățenesc
  • cetățenescului
  • cetățenești
  • cetățeneștii
plural
  • cetățenești
  • cetățeneștilor
  • cetățenești
  • cetățeneștilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cetățenesc, cetățeneascăadjectiv

  • 1. De cetățean, al cetățenilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX Șăineanu, ed. VI Scriban
    sinonime: civic civil politicesc
    • format_quote În țara noastră, milioane și milioane de oameni ai muncii au cucerit cele mai largi libertăți cetățenești și au dobîndit dreptul și putința de a lua parte la gospodărirea treburilor obștești. REZ. HOT. I 291. DLRLC
    • format_quote Cîștigarea drepturilor cetățenești și civile s-a aflat mereu în centrul luptei femeilor pentru o viață demnă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2686. DLRLC
    • format_quote Ați fost lipsiți de toate... Și de drepturi cetățenești, și de drepturi comunale, și de drepturi municipale, și de drepturi civile. ALECSANDRI, T. 260. DLRLC
    • format_quote Datorie cetățenească. NODEX
etimologie:
  • Cetățean + sufix -esc. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.