3 definiții pentru chetoare

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chetoare, chetori, (cheotoare), s.f. (reg.) 1. Încheietura de la colțul caselor de lemn. 2. Butonieră: „La cămeși, la ketori, / Scrisă-s sfinte sărbători” (Papahagi, 1925: 231). ■ Atestat cu acest sens și în Maram. din dreapta Tisei. 3. Articulația piciorului. (Sec. XVI). – Din încheietoare (Scriban); der. din *cheiat = încheiat (Șăineanu); lat. *clautoria (DEX, MDA).

chetoare, chetori, (cheotoare), s.f. – (reg.) 1. Încheietura de la colțul caselor de lemn (DLRM, 1958, cf. Corniță, 1997). 2. Butonieră. Cămașă cu chetori = cu nasturi (ALRRM, 1973: 626): „La cămeși, la k’etori, / Scrisă-s sfinte sărbători” (Papahagi, 1925: 231). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos). 3. Articulația piciorului. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Din încheietoare (Scriban); der. din *cheiat = încheiat (Șăineanu); lat *clautoria (< *clautus = clavutus) (DEX, MDA).

chetoare, chetori, (cheotoare) s.f. – 1. Încheietura de la colțul caselor de lemn (DLRM 1958, cf. Corniță 1997). 2. Cămașă cu chetori = cu nasturi (ALR 1973: 626): „La cămeși, la k’etori, / Scrisă-s sfinte sărbători” (Papahagi 1925: 231). – Lat. clautoria (< clautus = clavatus) (NDU).

Intrare: chetoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chetoare
  • chetoarea
plural
  • chetori
  • chetorile
genitiv-dativ singular
  • chetori
  • chetorii
plural
  • chetori
  • chetorilor
vocativ singular
plural