24 de definiții pentru cimpoi (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIMPOI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – Et. nec.

CIMPOI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. – Et. nec.

cimpoi1 sn [At: COD. VOR. 157/11 / V: cempoaie sf, ~mboi, ~oaie sf, ~on, ciumboi, cium~ / Pl: ~oaie / E: nct] 1 (Reg) Burduf. 2 (Reg) Foale. 3 Instrument muzical popular, format dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. 4 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 5 (Reg) Melodia după care se joacă cimpoiul (4). 6 (Fig; reg) Om gras.

CIMPOI, cimpoaie, s. n. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf avînd fixate în el unul sau mai multe tuburi sonore, prin care aerul iese din burduf și produce melodia. Veniți, cîntăreți cu cimpoi și-alăute, Să cîntați. DEȘLIU, G. 28. Noi doine pe naiuri se cer, Nou glas în cimpoaie. BENIUC, V. 115. Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. Iar de-oi întîlni ciocoi, De piele să mi-l despoi Și să fac din ea cimpoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 507.

CIMPOI ~oaie n. Instrument muzical de suflat, alcătuit dintr-un burduf și din mai multe fluiere, care produc sunete la trecerea prin ele sub presiune a aerului din burduf. [Sil. cim-poi] /<ung. csimpolya

cimpóĭ și cĭumpóĭ n., pl. oaĭe (lat. sympóritum îld. symphónia, vgr. symphonia, sinfonie, de unde s’a făcut șimpoĭ, apoĭ cimpoĭ, ca citură din șitură ș. a.; it. zampogna, piem. čamporña. D. rom. vine ung. csimpolya). Un instrument muzical compus dintr’un burduf cu niște fluĭere. V. gaĭbă, dîrloĭ, bîzoĭ, carabă, piscoaĭe.

cimpoiasca sfa [At: PAMFILE, J. II, 283 / E: cimpoi1 + -ească] 1-2 Dans popular (și melodia după care se joacă) Si: cimpoi (4-5).

cimpoiu n. instrument țărănesc de muzică, compus dintr’un burduf de piele de capră și două țevi (una numită suflătoare și alta din lemn de paltin, numită caravă, cu șease găuri); într’o parte a burdufului se află o a treia țeava (numită hangu), care produce un sunet bâzăitor. [Termen înrudit cu it. zampogna = lat. gr. symphonia)]. V. hangu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cimpoi s. n., pl. cimpoaie (desp. -poa-ie)

cimpoi s. n., art. cimpoiul; pl. cimpoaie (-poa-ie)

cimpoi s. n., art. cimpoiul; pl. cimpoaie (sil. -poa-ie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIMPOI s. (MUZ.) (reg.) gaidă. (Cântă la ~.)

CIMPOI s. (MUZ.) (reg.) gaidă. (Cîntă din ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cimpoi (cimpoaie), s. n.1. Stomac al rumegătoarelor. – 2. Burduf, foale. – 3. Foale. 4. Instrument muzical popular alcătuit dintr-un burduf. – Var. cimpoaie, s. f. Lat. *centĭpollium „stomac al rumegătoarelor”, în locul clasicului centĭpellium (Giuglea, Dacor., III, 594; Pușcariu, Dacor., III, 667; DAR). Mai puțin probabilă este der. din lat. symphonia (Spitzer, Dacor., IV, 649) sau din it. zampogna (Diez, Gramm., I, 446). Der. din mag. csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Candrea) este mai puțin probabilă decît, dimpotrivă, originea rom. a mag. (Candrea, Elemente, 403; Edelspacher 11). – Der. cimpoier, s. m. (persoană care cîntă la cimpoi); cimpoiaș, s. m. (cimpoier).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cimpoi, cimpoiesc, vb. IV (înv.) 1. a cânta din cimpoi. 2. a chiui, a striga, a spune (la horă, la joc) chiuituri și strigături.

cimpoi (it. cornamusa, zampogna; fr. biniou cornemuse, dondaine, musette; germ. Dudelsack, Sackpfeife; engl. bagpipe; rus. волинка) Instrument descinzând din vremuri străvechi, ce se întâlnește și astăzi în regiunile Scoției, în unele regiuni ale Franței, în România și în alte țări. De forme și dimensiuni diferite, c. este alcătuit, în general, dintr-un burduf de piele umflat cu aer de către instrumentist, fie suflând printr-un tub, fie acționând cu brațul niște foale. Pe burduf sunt fixate mai multe tuburi de lemn prin care este împins aerul comprimat în interior; una dintre țevi este un fluier* obișnuit cu 6 găuri sau un fluier cu ancie* simplă, pe care se execută melodia*, celelalte sunt 3 tuburi de burdon (II, 1), care fac să se audă fiecare un singur sunet în mod continuu. V. musette (1). ♦ Încă din sec. 16, scripturile românești pomenesc de „glasuriele ciînpoiloru” (Codicele Voronețean), în vreme ce bătrânele cronici istorisesc despre nunți și petreceri domnești la care cântau cimpoieri. Cercetătorii au identificat șase tipuri ale instr., folosit încă în N Olteniei, prin Muntenia, Dobrogea, Moldova, prin ținuturile de S-V ale Transilvaniei și prin unele părți ale Banatului. Se compune dintr-un burduf din piele de capră, umflat cu aerul suflat de instrumentist printr-o țeavă. Comprimând burduful, ținut de obicei sub brațul drept al executantului, aerul iese prin două țevi de lemn, frumos ferecate cu metal, prevăzute în interior cu ancii simple de trestie (arareori de soc): o țeavă lungă, fără găuri, care scoate tot timpul un ison* oarecum bâzâit, numită îndeobște bâzoi și o țeavă scurtă, cu mai multe găuri, numită obișnuit carabă. Înfățișarea acesteia: cilindrică sau conică, dreaptă ori încovoiată, simplă sau dublă, precum și numărul găurilor (între 6 și 8) și amplasamentul lor sunt elementele definitorii ale celor șase tipuri de c.: patru cu carabă simplă și două cu carabă dublă.

Intrare: cimpoi (s.n.)
cimpoi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cimpoi
  • cimpoiul
  • cimpoiu‑
plural
  • cimpoaie
  • cimpoaiele
genitiv-dativ singular
  • cimpoi
  • cimpoiului
plural
  • cimpoaie
  • cimpoaielor
vocativ singular
plural
cempoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciumpoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciumboi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cimpon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cimpoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cimboi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cimpoi, cimpoaiesubstantiv neutru

  • 1. Instrument muzical popular, alcătuit dintr-un burduf de piele și din mai multe tuburi sonore prin care trece aerul din burduf. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gaidă
    • format_quote Veniți, cîntăreți cu cimpoi și-alăute, Să cîntați. DEȘLIU, G. 28. DLRLC
    • format_quote Noi doine pe naiuri se cer, Nou glas în cimpoaie. BENIUC, V. 115. DLRLC
    • format_quote Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. DLRLC
    • format_quote Iar de-oi întîlni ciocoi, De piele să mi-l despoi Și să fac din ea cimpoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 507. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.