cinabru sn [At: BARCIANU / V: ~bar, ~bor, ținabor, ținober / Pl: ~uri / E: it cinabro, fr cinabre] 1 Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie Si: (înv) chinovar. 2 Colorant roșu-închis fabricat din cinabru (1) Si: (înv) chinovar. 3 (Pex) Culoare roșie-închisă, ca a cinabralui (1) Si: (Înv) chinovar. 4 (Med; pop) Medicament cu cinabru (1) pentru boli de piele Si: (înv) chinovar. 5 (Pex; pop; îf -bar) Sifilis.

CINABRU s. n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie, folosită mai ales ca vopsea în pictură. Roșu de cinabru.

CINABRU s.n. Sulfură naturală de mercur, de culoare roșie. ♦ Culoare roșie-închisă. [< it. cinabro, cf. fr. cinabre].

CINABRU s. n. 1. sulfură naturală de mercur, roșie. 2. culoare roșie-închisă. (< fr. cinabre)

CINABRU n. 1) chim. Sulfură naturală de mercur sau de antimoniu, de culoare roșie, întrebuințată la prepararea vopselelor; vermillon. 2) Colorant roșu, întrebuințat în pictură și în medicină; chinovar. /<fr. cinabre

*cinábru n. (fr. cinabre, it. cinabro, d. lat. cinnábaris, care vine d. vgr. kinnábari). Min. Sulfură de mercur, roșie aprinsă. – Și chinavár și chinovár (rus. kinovarĭ, ngr. kinávari).

cinabar sn vz cinabru

cinabor sn vz cinabru

chinavár, V. cinabru.

cinabru (desp. -na-bru) s. n., art. cinabrul

cinabru (-na-bru) s. n., art. cinabrul

cinabru s. n. (sil. -bru), art. cinabrul

CINABRU s. v. vermillon.

CINABRU s. chinovar, vermillon. (~ este o culoare roșie mult folosită în pictură.)

CINÁBRU (< fr.) s. n. 1. Sulfură naturală de mercur, care se formează din soluții alcaline, hidrotermal, la temperaturi joase și se depune în apropierea suprafeței scoarței terestre. Are culoare roșie-carmin și luciu adamantin; este casantă și are aspect de mase compacte sau de pojghițe pulverente. Este cel mai important minereu de mercur (86,2% mercur). 2. Culoare roșie, cu tonuri între stacojiu și violet, folosită încă din antic.