6 definiții pentru cincărel (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CINCĂREL, cincărei, s. m., adj. (Reg.) Diminutiv al lui cincar. – Cincar + suf. -el.
CINCĂREL, cincărei, s. m., adj. (Reg.) Diminutiv al lui cincar. – Cincar + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cincărel sm, a [At: ODOBESCU, S. I, 161 / Pl: ~ei / E: cincar + -el] (Reg; șhp) 1-4 Cincar (1-2) (drag).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CINCĂREL, cincărei, s. m. Nume care se dă unui cal de cinci ani. Erau tot călușei rotunzi de Dobrogea și bahmeți zbîrliți de Bugeac, aleși tot pătrărei și cincărei. ODOBESCU, S. I 161. Cînd la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț, cam pătrărei, leșea-n vară cincărei. ALECSANDRI, P. P. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cincărel (reg.) adj. m., s. m., pl. cincărei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cincărel (reg.) adj. m., s. m., pl. cincărei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cincărel s. m., adj. m., pl. cincărei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cincărel, cincăreisubstantiv masculin cincărel, cincăreiadjectiv masculin
- 1. Diminutiv al lui cincar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Erau tot călușei rotunzi de Dobrogea și bahmeți zbîrliți de Bugeac, aleși tot pătrărei și cincărei. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
- Cînd la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea, Un căluț, cam pătrărel, leșea-n vară cincărel. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
-
etimologie:
- Cincar + sufix -el. DEX '98 DEX '09