24 de definiții pentru încinge (înfășura)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCINGE2, încing, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

încinge2 [At: CORESI, PS. 257 / Pzi: încing / Ps: ~nsei, (înv) ~nșu / Par: încins / E: ml *incingere] 1-2 vtr A (se) înfășură peste mijloc sau în altă parte a corpului cu o cingătoare, un brâu etc. 3-4 vtr A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a împresura, a încercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Înv) A învesti cu o demnitate, cu o putere.

încinge1 [At: CORESI, PS. 102 / V: ~nde / Pzi: încing, (înv) ~cinz / Par: ~cins, (înv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine, arzând cu flacără mare Si: (înv) a se încinta (1). 2 vtf A face focul să ardă bine Si: (Înv) a încinta (2). 3-4 vtr (D. obiecte) A (se) înfierbânta. 5 vt (D. un sentiment, o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (înv) a încinta (5). 6 vt (D. un sentiment, o pasiune) A mistui pe cineva Si: (înv) a încinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se înflăcăra, (înv) a se încinta (7). 8 vr (D. boli) A se răspândi foarte mult Si: (înv) a se încinta (8). 9-10 vtr (D. lupte, confruntări) A (se) înteți. 11 vr (D. oameni sau părți ale corpului lor) A avea febră Si: a arde, (înv) a se încinta (11). 12 vr (D. fân, cereale, făină etc.) A se altera prin fermentare Si: (înv) a se încinta (12).

ÎNCINGE2, încing, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. Tranz. și refl. A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. [Perf. s. încinsei, part. încins] – Lat. incingere.

ÎNCINGE2, încing, vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cingătoare, un brîu etc.) A înfășura (strîngînd) în jurul mijlocului. Și-a încins brîul.Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. ◊ Fig. Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. ◊ (Cu privire la partea corpului care este încinsă; determinarea este introdusă prin prep. «cu») Își încinse mijlocul cu un brîu lat.Refl. [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9. Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. ◊ Refl. Fig. Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. ◊ Refl. (Cingătoarea nu este indicată) Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. ◊ (Subiectul este cingătoarea) Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. 2. A prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. 3. Fig. A înconjura (din toate părțile), a împresura. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. ◊ Refl. Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. – Forme gramaticale: perf. s. încinsei; part. încins. – Variantă: cinge vb. III.

A ÎNCINGE încing tranz. 1) (cingători) A înfășura strângând bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingătoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate părțile; a învălui; a împresura. [Ger. încinzând] /<lat. incingere

încinge v. a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur: încingeți-vă spada. [Lat. INCINGERE].

cinge v. a încinge (poetic): cinge-ți coapsa, o țara mea! BĂLC. [Lat. CINGERE].

1) încíng, -íns, a -e v. tr. (lat. in-cingere, it. [in]-congere și -cígnere, pv. [en]-cenher, fr. [en] ceindre, sp. ceñir, pg. cingir. V. cingătoare, chingă, incintă). Leg mijlocu corpuluĭ cu brîu, cu cureaŭa ș. a.: a încinge trupu cu cureaŭa. Îmĭ încing fruntea c’o cunună, îmĭ pun o cunună. V. refl. Mă leg la mijloc cu: mă încing cu cureaŭa, cu sabia (adică îmĭ pun sabia). – Se zice maĭ rar și încing sabia îld. mă încing cu sabia, ca îmbrac haĭna îld. mă îmbrac cu haĭna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încing, 3 sg. încinge, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm, m.m.c.p. 1 pl. încinseserăm; conj. prez. 1 sg. să încing, 3 să încingă; ger. încingând; part. încins

încinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încing, 1 pl. încingem, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm; ger. încingând; part. încins

încinge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încing, perf. s. 1 sg. încinsei, 1 pl. încinserăm; ger. încingând; part. încins

încing, -cinsei 1 aor., -cins prt., -cingând ger. (a strânge într’o cingătoare).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCINGE vb. v. intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroși, înteți.

ÎNCINGE vb. (înv.) a (se) înfășura, a (se) strânge, (înv.) a (se) împrejura. (Un brâu îi ~ mijlocul; se ~ cu un brâu.)

ÎNCINGE vb. 1. (înv.) a (se) împrejura. (Se ~ cu un brîu.) 2. a înfășura, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.)

încinge vb. v. INTENSIFICA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNTEȚI.

A (se) încinge ≠ a (se) descinge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cinge (-ng, -ns), vb. 1. A încinge, a înfășura. 2. A înconjura, a străjui. – Var. încinge. Mr. țingu, țimșu, țimtu, megl. (a)nțing. < Lat. cĩngĕre (Pușcariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cenyir, port. cingir; cf. și chingă. În rom. este cuvînt înv., astăzi înlocuit de var., care în general se explică pornindu-se de la lat. incĩngĕre, cf. port. incingir, dar care ar putea fi și compunere internă a rom. Uneori se confundă cu încinge „a înfierbînta”. – Der. cingătoare (var. încingătoare), s. f. (fîșie, brîu, legătură; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelația Orion); încingător, s. n. (brîu); încinsătură, s. f. (înv., brîu, centură); descinge (cf. mr. diștingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie să fie compunere a rom. – [1932]

cinge (-ng, -ns), vb.1. A încinge, a înfășura. – 2. A înconjura, a străjui. – Var. încinge. Mr. țingu, țimșu, țimtu, megl. (a)nțing. Lat. cĭngĕre (Pușcariu 821; Candrea-Dens., 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere, prov. (en)cenher, fr. (en)ceindre, sp. ceñir, cat. cengir, port. cingir; cf. și chingă. În rom. este cuvînt inv., astăzi înlocuit de var., care în general se explică pornindu-se de la lat. ῑncĭngĕre, cf. port. incingir, dar care ar putea fi compunere internă a rom. Uneori se confundă cu încinge „a înfierbînta.” Der. cingătoare (var. încingătoare), s. f. (fîșie, brîu, legătură; talie, mijloc, trup; grup de trei stele din constelația Orion); încingător, s. n. (brîu); încinsătură, s. f. (înv., brîu, centură); descinge (cf. mr. diștingu), vb. (a dezlega, a desface), care trebuie să fie o compunere rom.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încinge, încing v. t. a bate.

Intrare: încinge (înfășura)
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingere
  • ‑ncingere
  • încins
  • ‑ncins
  • încinsu‑
  • ‑ncinsu‑
  • încingând
  • ‑ncingând
  • încingându‑
  • ‑ncingându‑
singular plural
  • încinge
  • ‑ncinge
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeți-
  • ‑ncingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încing
  • ‑ncing
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinsei
  • ‑ncinsei
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (tu)
  • încingi
  • ‑ncingi
(să)
  • încingi
  • ‑ncingi
  • încingeai
  • ‑ncingeai
  • încinseși
  • ‑ncinseși
  • încinseseși
  • ‑ncinseseși
a III-a (el, ea)
  • încinge
  • ‑ncinge
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingea
  • ‑ncingea
  • încinse
  • ‑ncinse
  • încinsese
  • ‑ncinsese
plural I (noi)
  • încingem
  • ‑ncingem
(să)
  • încingem
  • ‑ncingem
  • încingeam
  • ‑ncingeam
  • încinserăm
  • ‑ncinserăm
  • încinseserăm
  • ‑ncinseserăm
  • încinsesem
  • ‑ncinsesem
a II-a (voi)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
(să)
  • încingeți
  • ‑ncingeți
  • încingeați
  • ‑ncingeați
  • încinserăți
  • ‑ncinserăți
  • încinseserăți
  • ‑ncinseserăți
  • încinseseți
  • ‑ncinseseți
a III-a (ei, ele)
  • încing
  • ‑ncing
(să)
  • încingă
  • ‑ncingă
  • încingeau
  • ‑ncingeau
  • încinseră
  • ‑ncinseră
  • încinseseră
  • ‑ncinseseră
verb (VT622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cinge
  • cingere
  • cins
  • cinsu‑
  • cingând
  • cingându‑
singular plural
  • cinge
  • cingeți
  • cingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cing
(să)
  • cing
  • cingeam
  • cinsei
  • cinsesem
a II-a (tu)
  • cingi
(să)
  • cingi
  • cingeai
  • cinseși
  • cinseseși
a III-a (el, ea)
  • cinge
(să)
  • cingă
  • cingea
  • cinse
  • cinsese
plural I (noi)
  • cingem
(să)
  • cingem
  • cingeam
  • cinserăm
  • cinseserăm
  • cinsesem
a II-a (voi)
  • cingeți
(să)
  • cingeți
  • cingeați
  • cinserăți
  • cinseserăți
  • cinseseți
a III-a (ei, ele)
  • cing
(să)
  • cingă
  • cingeau
  • cinseră
  • cinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încinge, încingverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: înfășura antonime: descinge
    • format_quote Și-a încins brâul. DLRLC
    • format_quote Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. DLRLC
    • format_quote figurat Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, V. 129. DLRLC
    • format_quote Își încinse mijlocul cu un brâu lat. DLRLC
    • format_quote [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. DLRLC
    • format_quote În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de alb. ARGHEZI, P. T. 9. DLRLC
    • format_quote Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. DLRLC
    • format_quote Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. DLRLC
    • format_quote figurat Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. DLRLC
    • format_quote Nu te-ncinge, mîndro, lat... Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. DLRLC
    • format_quote Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. DLRLC
    • format_quote Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. DLRLC
    • format_quote Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. DLRLC
    • format_quote Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile). DEX '09 DLRLC NODEX
    • 3.1. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. DLRLC
    • 3.2. reflexiv Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.