O definiție pentru cipci

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cipci, cipcesc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.

Intrare: cipci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipci
  • cipcire
  • cipcit
  • cipcitu‑
  • cipcind
  • cipcindu‑
singular plural
  • cipcește
  • cipciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cipcesc
(să)
  • cipcesc
  • cipceam
  • cipcii
  • cipcisem
a II-a (tu)
  • cipcești
(să)
  • cipcești
  • cipceai
  • cipciși
  • cipciseși
a III-a (el, ea)
  • cipcește
(să)
  • cipcească
  • cipcea
  • cipci
  • cipcise
plural I (noi)
  • cipcim
(să)
  • cipcim
  • cipceam
  • cipcirăm
  • cipciserăm
  • cipcisem
a II-a (voi)
  • cipciți
(să)
  • cipciți
  • cipceați
  • cipcirăți
  • cipciserăți
  • cipciseți
a III-a (ei, ele)
  • cipcesc
(să)
  • cipcească
  • cipceau
  • cipci
  • cipciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)