7 definiții pentru clamoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLAMOARE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.

CLAMOARE s. f. (Livr.) Strigăt de protest, de nemulțumire, de ajutor. – Din lat. clamor, -is, fr. clameur.

clamoare sfs [At: I. IONESCU, M. 78 / E: lat clamor, -is, fr clameur] (Liv; rar) Strigăte prelungi de nemulțumire, de dezaprobare.

CLAMOARE s.f. (Rar) Strigăt, chemare disperată; urlet de protest. [Gen. -orii. / cf. lat. clamor, it. clamore, fr. clameur].

CLAMOARE s. f. strigăt, chemare desperată. (< lat. clamor, fr. clameur)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clamoare (rar) s. f., g.-d. art. clamorii

clamoare (livr.) s. f., g.-d. art. clamorii

clamoare s. f., g.-d. art. clamorii

Intrare: clamoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clamoare
  • clamoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • clamori
  • clamorii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clamoaresubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.