2 definiții pentru cloț (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
2) cloț, cloáță adj. (d. cloț 1). Munt. Prun cloț, corcoduș, prună cloață, corcodușă. – Și cloțuș, -ă.[1]
- În „Scriban” (original), greșeală de tipar: clotuș. — LauraGellner
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+cloț1 (reg.) adj. m. (prun ~), pl. cloți; f. cloață (prună ~), pl. cloațe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cloț (adj.)
cloț2 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A28) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)