10 definiții pentru coboc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coboc sn [At: LET. III 304 / V: (înv) copoc, cupoc / Pl: ~oace / E: ucr кобок] (Mol; Buc) 1 Pocal. 2 Conținut al unui pocal (1). 3 Pocal (1) împreună cu conținutul lui. 4 Vas în care se prepară mujdeiul.

COBOC ~oace n. pop. 1) Strachină de lemn pentru mujdei. 2) Vârșă din nuiele. /<rus. kuboku

COBOC s.n. (Mold.) Pahar mare. Cuparul le drege cîte un coboc de vin . . . boierii. . . merg de fac mulțămită domnului, bînd cîte un pahar de vin din cele mici . . ., dar cîteodată rînduieste domnul de beau iar cu cobocul. GHEORGACHI. Etimologie: ucr. kubok.

coboc n. Mold. strachină de mujdeiu. [Rus. KUBOKŬ, cupă].

cobóc n., pl. oace (rus. kúbok). Mold. L. V. Stacan, cupă. Azĭ (Șez. 2, 224). Scafă de pisat usturoĭ p. mujdeĭ. – Și cupóc (Doc. 1588). Cp. Tkt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coboc (-curi), s. m. – (Înv.) Pahar. Rut. kubok (DAR). Sec. XVI.[1]

  1. Considerăm corect genul neutru, conform pluralului și celorlalte surse. — gall
Intrare: coboc
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coboc
  • cobocul
  • cobocu‑
plural
  • coboace
  • coboacele
genitiv-dativ singular
  • coboc
  • cobocului
plural
  • coboace
  • coboacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coboc
  • cobocul
  • cobocu‑
plural
  • cobocuri
  • cobocurile
genitiv-dativ singular
  • coboc
  • cobocului
plural
  • cobocuri
  • cobocurilor
vocativ singular
plural
cupoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)