26 de definiții pentru coborî

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. ◊ Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre Soare, Lună) A apune. ♦ Fig. (Pop.) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. Tranz. A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. Intranz. și refl. A-și avea originea, a se trage din... 6. Refl. Fig. A se înjosi. [Var.: pogorî vb. IV] – Cf. pogorî.

coborî [At: PALIA (1581), 45 / V: (îrg) ~rî[1], (înv) cub~, gob~, pogo~, pugo~ / Pzi: ~or / E: pogor, cf vsl погоръ] 1-2 virt A (se) da jos dintr-un loc mai ridicat Și (vir): a descinde. 3-4 virt A (se) deplasa în jos Si: a descinde. 5-6 virt A ieși (sau a face să iasă) dintr-un vehicul. 7 vt C.i. suprafața pe care se produce acțiunea) A se deplasa în jos. 8 (D. aștri) A apune. 9 (Fig; d. întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa. 10 vir (Fig; îvp) A abdica. 11 vit (D. glas, ton) A trece de la un registru mai înalt sau mai puternic la unui mai jos sau mai puțin puternic. 12 vt (Îe) A ~ ochii (sau privirea) A privi în jos (de rușine, de timiditate etc.). 13 vir (D. lichidul unor aparate de măsură) A-i scădea nivelul. 14 vir (Pex; d. unele aparate de măsură) A scădea nivelul indicat de un lichid. 15 vir (Pex; d. mărimile fizico-chimice indicate de unele aparate de măsură) A se micșora. 16 virt (D. o pedeapsă) A scădea. 17 (Pex; d. marfa, valori) A scădea prețul. 18 virt (D. o pedeapsă) A (se) micșora. 19 vtr (Fig) A (se) înjosi. 20 vir (D. drum) A merge în jos. 21 vir (D. ape) A curge la vale. 22 vir (Pex; d. fluide) A se scurge. 23 vir (D. vehicule care circulă pe apă) A urma cursul apei în aval. 24 vir (D. pasagerii unui vehicul) A merge (o dată cu vehiculul) în jos. 25 vir (Pop) A veni dintr-o regiune mai înaltă. 26 (Pop) A veni dinspre nord. 27 vir (Pex; pop) A veni din altă parte. 28 vir (Pop) A veni pe neașteptate. 29 vir (Pex; pop) A năvăli. 30 vt (Înv) A aduce. 31 vir (Înv) A proveni. 32 vir (Înv; udiz „din”) A-și avea originea. 33 vir (Pop; udiz „la”) A poposi la un hotel, han etc. 34 vt (Îvr) A doborî. 35 vt (Îe) A ~ ștacheta A micșora nivelul pretențiilor sau al realizărilor. corectat(ă)

  1. Prescurtarea variantei dă exact forma principală, adică coborî. — Ladislau Strifler

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. ◊ Expr. (Tranz.) A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). ♦ A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. ♦ Intranz. A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. ♦ Intranz. (Despre soare, lună) A apune. ♦ Fig. (Pop.) A renunța la domnie, la tron; a abdica. 2. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa, a cădea; a sosi. 3. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). 4. Tranz. A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. 5. Intranz. și refl. A-și avea originea, a se trage din... 6. Refl. Fig. A se înjosi. [Var.: pogorî vb. IV] – Cf. pogorî.

COBORÎ, cobor, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se da jos dintr-un Ioc ridicat sau dintr-un vehicul; (uneori determinat pleonastic prin «la vale») a merge în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. Din trăsură, el a coborît cel din urmă. SAHIA, N. 55. Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. Arald atunci coboară de pe-al lui cal. EMINESCU, O. I 93. Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, lată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1. Fig. Privirile coboară mereu, din platou în platou. BOGZA, C. O. 21. ◊ Tranz. (Cu privire la un drum, la un teren etc.) Umblăm domol; suim poteci oable și coborîm prăpăstii. SADOVEANU, B. 6. Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priponii ista. CREANGĂ, P. 202. Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborîră. ALECSANDRI, P. P. 165. ♦ Intranz. A zbura în jos, a veni jos din înălțime. În urma tractoarelor, berzele coborau mai puțin sperioase, obișnuite cu zgomotul motoarelor. MIHALE, O. 185. Coborî în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază. EMINESCU, O. I 168. ♦ Intranz. (Despre ape curgătoare) A curge la vale. E Oltul care... neîntrerupt coboară. BOGZA, C. O. 95. ◊ Intranz. (Despre corpuri cerești) A se apropia de asfințit, a apune. Soarele coboară într-o tăcere care neliniștește gîzele. C. PETRESCU, S. 245. Luna se cobora încet, mărindu-se, spre pămînt. EMINESCU, N. 25. ♦ Refl. Fig. (învechit, determinat prin «din scaun», «de pe tron») A renunța la domnie, a abdica. Împăratul se coborî din scaun și se urcă fiul cel mic. ISPIRESCU, L. 40. 2. Tranz. A da pe cineva sau ceva jos de la o înălțime oarecare. Coborîndu-l [pe Hercule din cer], îl puse iarăși în leagăn. ISPIRESCU, U. 19. Coboară din pod un păpușoi și desface grăunțele ce-i trebuiesc. ȘEZ. III 126. ◊ Expr. A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos. Ei! nu mai coborî ochii și zi că vrei, să se sfîrșească comedia. ALECSANDRI, T. 320. ♦ A trage, a apleca, a lăsa în jos. Costea aprinse țigara, coborî fereastra și rămase rezemat de bara de alamă. C. PETRESCU, V. 17. Și numai după ce ea plecă de lîngă dînsul, se hotărî să coboare pleoapele peste globurile ochilor care păstrau încă imaginea ei. BART, E. 352. 3. Intranz. Fig. (Despre întuneric, noapte, ceață, vînt etc.) A se lăsa, a cădea. Astăzi, ca și alte dăți. Lungă liniște coboară Peste mari singurătăți. TOPÎRCEANU, 23. Cerul și-a schimbat veșmîntul, Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vîntul Ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19. Noaptea începu să coboare liniștită. DUNĂREANU, N. 20. 4. Intranz. (Despre coloana de mercur a termometrului, p. ext. despre termometru și temperatură) A scădea. Temperatura a coborît sub 0°. 5. Tranz. (Cu privire la glas sau la ton) A schimba intensitatea sau înălțimea trecînd la un registru mai profund. Oratorul coborî deodată tonul.Refl. (în glumă) (Ciupici scoate cîteva note grave, voind a imita pe un basso italian) Millo: Destul! De te mai coborai nițel, ajungeai la catul de jos. ALECSANDRI, T. I 290. 6. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «din») A-și trage obîrșia, a avea originea, a se trage din... Ștefan cel Mare cobora din Mușatini. 7. Refl. Fig. A se înjosi. – Variantă: scoborî (VLAHUȚĂ, O. A. III 4, CREANGĂ, P. 5) vb. IV.

A COBORÎ cobor 1. intranz. 1) v. A SE COBORÎ. 2) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a se apropia de asfințit; a asfinți; a apune; a scăpăta. 3) fig. (despre întuneric, liniște etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a cădea; a veni; a se apropia. 4) (despre voci, tonuri etc.) A trece la note mai grave; a scădea în intensitate. 5) (despre parametri fizici sau despre aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori mai scăzute; a scădea; a descrește. Presiunea atmosferică coboară. Termometrul ~. 6) A fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a proveni. 2. tranz. 1) A muta într-un loc jos; a pune mai jos. ~ sacul din căruță. 2) (forme de relief înalt, scări etc.) A parcurge de sus în jos. ~ dealul. 3) (voce, ton, glas etc.) A face să fie mai puțin intens. * ~ ochii (sau privirea) a se uita în jos (de rușine, de sfială etc.). ~ tonul (sau glasul) a vorbi cu blândețe. 4) (valori ale unor mărimi) A face să scadă. /cf. pogori

A SE COBORÎ mă cobor intranz. 1) A se deplasa spre un loc mai jos; a se da jos (dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul). 2) (despre păsări, avioane) A se îndrepta în jos; a zbura spre pământ. 3) A adopta în mod voit o atitudine de inferioritate; a se umili; a se înjosi. /cf. pogori

coborî v. 1. a merge de sus în jos: a se coborî dela munte; 2. a da jos, a pune mai jos; 3. a lăsa jos tonul, a trece dela note acute la note grave: de departe ’n văi coboară tânguiosul glas de clopot EM.; 4. a-și trage origina: Românii se coboară dela Romani. [V. pogorî].

POGORÎ vb. IV v. coborî.

pogorî v. V. coborî. [Slav. POGORI, în jos (dela GORA, munte): lit. la poalele muntelui].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coborî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cobor, 3 coboa, imperf. 1 coboram; conj. prez. 1 sg. să cobor, 3 să coboare; imper. 2 sg. afirm. coboa corectat(ă)

coborî (a ~) vb., ind. prez. 3 coboară, imperf. 3 sg. cobora, perf. s. 3 sg. coborî, 3 pl. coborâră; conj. prez. 3 să coboare; imper. 2 sg. coboară; ger. coborând; part. coborât

coborî vb., ind. prez. 1 sg. cobor, 3 sg. și pl. coboară, imperf. 3 sg. cobora; conj. prez. 3 sg. și pl. coboare; imper. 2 sg. coboară; part. coborât

cobor, -boară 3 sg. și pl., -borîre inf., -borîtor adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COBORÎ vb. v. abdica, degrada, dezonora, înjosi, ploconi, umili.

COBORÎ vb. 1. a scoborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treptele, sacul din pod.) 2. a descinde, a (se) scoborî, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. v. trage. 4. v. lăsa. 5. v. apune. 6. v. apleca. 7. v. descinde. 8. v. scădea. 9. a scădea, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.)

coborî vb. v. ABDICA. DEGRADA. DEZONORA. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI.

COBORÎ vb. 1. a scoborî, (înv. și pop.) a scăpăta. (A ~ dealul, treaptele, sacul din pod.) 2. a descinde, a (se) scoborî, (înv.) a deștinde. (~ din trăsură.) 3. a lăsa, a trage. (A ~ perdelele.) 4. a cădea, a se lăsa, a scoborî. (~ ceața, noaptea.) 5. a apune, a asfinți, a dispărea, a pieri, a se pleca, (livr.) a declina, (rar) a scădea, (pop.) a scăpăta, a sfinți, (fig.) a se culca, a se scufunda. (Soarele ~ în spatele munților.) 6. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (înv. și pop.) a (se) povedi, (reg.) a (se) poligni, (înv.) a (se) închina. (Crengile se ~ de rod.) 7. a descinde, a proveni, a se trage. (~ din os de domn.) 8. a scădea. (Temperatura a ~ în mod simțitor.) 9. a scădea, a slăbi. (Glasul i-a ~ de tot.)

A coborî ≠ a crește, a (se) sui, a se ridica

A (se) coborî ≠ a (se) înălța, a (se) urca, a crește, a se majora, a (se) ridica, a (se) sui

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coborî, cobor v. i. (tox.) a reveni la normal după epuizarea efectelor caracteristice ale drogului consumat.

Intrare: coborî
verb (VT348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • coborî
  • coborâre
  • coborât
  • coborâtu‑
  • coborând
  • coborându‑
singular plural
  • coboa
  • coborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cobor
(să)
  • cobor
  • coboram
  • coborâi
  • coborâsem
a II-a (tu)
  • cobori
(să)
  • cobori
  • coborai
  • coborâși
  • coborâseși
a III-a (el, ea)
  • coboa
(să)
  • coboare
  • cobora
  • coborî
  • coborâse
plural I (noi)
  • coborâm
(să)
  • coborâm
  • coboram
  • coborârăm
  • coborâserăm
  • coborâsem
a II-a (voi)
  • coborâți
(să)
  • coborâți
  • coborați
  • coborârăți
  • coborâserăți
  • coborâseți
a III-a (ei, ele)
  • coboa
(să)
  • coboare
  • coborau
  • coborâ
  • coborâseră
verb (V348)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pogorî
  • pogorâre
  • pogorât
  • pogorâtu‑
  • pogorând
  • pogorându‑
singular plural
  • pogoa
  • pogorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pogor
(să)
  • pogor
  • pogoram
  • pogorâi
  • pogorâsem
a II-a (tu)
  • pogori
(să)
  • pogori
  • pogorai
  • pogorâși
  • pogorâseși
a III-a (el, ea)
  • pogoa
(să)
  • pogoare
  • pogora
  • pogorî
  • pogorâse
plural I (noi)
  • pogorâm
(să)
  • pogorâm
  • pogoram
  • pogorârăm
  • pogorâserăm
  • pogorâsem
a II-a (voi)
  • pogorâți
(să)
  • pogorâți
  • pogorați
  • pogorârăți
  • pogorâserăți
  • pogorâseți
a III-a (ei, ele)
  • pogoa
(să)
  • pogoare
  • pogorau
  • pogorâ
  • pogorâseră
cuborî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scoborî
  • scoborâre
  • scoborât
  • scoborâtu‑
  • scoborând
  • scoborându‑
singular plural
  • scoboa
  • scoborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scobor
(să)
  • scobor
  • scoboram
  • scoborâi
  • scoborâsem
a II-a (tu)
  • scobori
(să)
  • scobori
  • scoborai
  • scoborâși
  • scoborâseși
a III-a (el, ea)
  • scoboa
(să)
  • scoboare
  • scobora
  • scoborî
  • scoborâse
plural I (noi)
  • scoborâm
(să)
  • scoborâm
  • scoboram
  • scoborârăm
  • scoborâserăm
  • scoborâsem
a II-a (voi)
  • scoborâți
(să)
  • scoborâți
  • scoborați
  • scoborârăți
  • scoborâserăți
  • scoborâseți
a III-a (ei, ele)
  • scoboa
(să)
  • scoboare
  • scoborau
  • scoborâ
  • scoborâseră
verb (VT348)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • goborî
  • goborâre
  • goborât
  • goborâtu‑
  • goborând
  • goborându‑
singular plural
  • goboa
  • goborâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gobor
(să)
  • gobor
  • goboram
  • goborâi
  • goborâsem
a II-a (tu)
  • gobori
(să)
  • gobori
  • goborai
  • goborâși
  • goborâseși
a III-a (el, ea)
  • goboa
(să)
  • goboare
  • gobora
  • goborî
  • goborâse
plural I (noi)
  • goborâm
(să)
  • goborâm
  • goboram
  • goborârăm
  • goborâserăm
  • goborâsem
a II-a (voi)
  • goborâți
(să)
  • goborâți
  • goborați
  • goborârăți
  • goborâserăți
  • goborâseți
a III-a (ei, ele)
  • goboa
(să)
  • goboare
  • goborau
  • goborâ
  • goborâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coborî, coborverb

  • 1. intranzitiv reflexiv tranzitiv A (se) da jos dintr-un loc ridicat sau dintr-un vehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din trăsură, el a coborît cel din urmă. SAHIA, N. 55. DLRLC
    • format_quote Coborîndu-se în fîntînă, umple întîi plosca și o pune la șold. CREANGĂ, P. 205. DLRLC
    • format_quote Arald atunci coboară de pe-al lui cal. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Coborîndu-l [pe Hercule din cer], îl puse iarăși în leagăn. ISPIRESCU, U. 19. DLRLC
    • format_quote Coboară din pod un păpușoi și desface grăunțele ce-i trebuiesc. ȘEZ. III 126. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A trage, a apleca, a lăsa în jos. DLRLC
      sinonime: apleca
      • format_quote Costea aprinse țigara, coborî fereastra și rămase rezemat de bara de alamă. C. PETRESCU, V. 17. DLRLC
      • format_quote Și numai după ce ea plecă de lîngă dînsul, se hotărî să coboare pleoapele peste globurile ochilor care păstrau încă imaginea ei. BART, E. 352. DLRLC
    • 1.2. A (se) deplasa în jos, pe o pantă, pe un loc înclinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, lată, vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
      • format_quote figurat Privirile coboară mereu, din platou în platou. BOGZA, C. O. 21. DLRLC
      • format_quote Umblăm domol; suim poteci oable și coborîm prăpăstii. SADOVEANU, B. 6. DLRLC
      • format_quote Ai avut mare noroc de mine, de n-ai apucat a coborî priporul ista. CREANGĂ, P. 202. DLRLC
      • format_quote Dealuri multe ei suiră, Multe dealuri coborîră. ALECSANDRI, P. P. 165. DLRLC
    • 1.3. intranzitiv A zbura spre pământ, a veni în jos din înălțime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În urma tractoarelor, berzele coborau mai puțin sperioase, obișnuite cu zgomotul motoarelor. MIHALE, O. 185. DLRLC
      • format_quote Cobori în jos, luceafăr blînd, Alunecînd pe-o rază. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
    • 1.4. intranzitiv (Despre ape curgătoare) A curge la vale. DLRLC
      • format_quote E Oltul care... neîntrerupt coboară. BOGZA, C. O. 95. DLRLC
    • 1.5. intranzitiv Despre Soare, Lună: apune. DEX '09 DLRLC
      sinonime: apune
      • format_quote Soarele coboară într-o tăcere care neliniștește gîzele. C. PETRESCU, S. 245. DLRLC
      • format_quote Luna se cobora încet, mărindu-se, spre pămînt. EMINESCU, N. 25. DLRLC
    • 1.6. figurat popular A renunța la domnie, la tron. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: abdica
      • format_quote Împăratul se coborî din scaun și se urcă fiul cel mic. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A coborî ochii (sau privirea) = a privi în jos, în pământ (de rușine, de timiditate etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ei! nu mai coborî ochii și zi că vrei, să se sfîrșească comedia. ALECSANDRI, T. 320. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat (Despre întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Astăzi, ca și alte dăți, Lungă liniște coboară Peste mari singurătăți. TOPÎRCEANU, B. 23. DLRLC
    • format_quote Cerul și-a schimbat veșmîntul, Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vîntul Ca un foșnet lung de apă. TOPÎRCEANU, S. A. 19. DLRLC
    • format_quote Noaptea începu să coboare liniștită. DUNĂREANU, N. 20. DLRLC
  • 3. intranzitiv (Despre coloana de mercur a termometrului, prin extensiune despre termometru, temperatură etc.) A scădea (indicând răcirea timpului, atenuarea sau dispariția febrei etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scădea
    • format_quote Temperatura a coborât sub 0°. DLRLC
  • 4. tranzitiv A schimba înălțimea glasului, trecând la un registru mai profund; a vorbi, a cânta cu glas mai puțin intens, mai scăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oratorul coborî deodată tonul. DLRLC
    • format_quote reflexiv glumeț (Ciupici scoate cîteva note grave, voind a imita pe un basso italian) Millo: Destul! De te mai coborai nițel, ajungeai la catul de jos. ALECSANDRI, T. I 290. DLRLC
  • 5. intranzitiv reflexiv A-și avea originea, a se trage din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ștefan cel Mare cobora din Mușatini. DLRLC
  • 6. reflexiv figurat A se înjosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • cf. pogorî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.