16 definiții pentru colcăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLCĂI, pers. 3 colcăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.

COLCĂI, pers. 3 colcăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. 2. (Reg.) A clocoti; a vui. – Formație onomatopeică.

colcăi vi [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 120/3 / Pzi: colcăi, (rar) ~esc, (înv) -u / E: fo cf colcot (clocot)] 1 A fierbe în clocot. 2 (Spc; d. viermi sau insecte) A mișuna.

COLCĂI, pers. 3 colcăie, vb. IV. Intranz. 1. A clocoti, a fierbe în clocot. Mămăliga a început să colcăie în ceaun.Fig. Viața... trebuie să colcăie mai departe. C. PETRESCU, C. V. 37. 2. A face valuri mari, a vui. Înainte-i colcăia furnicînd de aur și de argint al Dunării. GALACTION, O.I 193. 3. (Despre o mulțime) A se mișca, a mișuna, a viermui. Colcăiau pe stîrvuri roiuri de muște. PAS, Z. IV 31.

A COLCĂI pers. 3 colcăie intranz. rar 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote; a clocoti. 2) (despre ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic (pe același loc); a foi; a mișuna; a forfoti; a foșgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foșni. /Onomat.

cólcăĭ și -ĭésc v. intr. (d. col-col, huĭetu apeĭ care pleoscăĭe, saŭ vsl. klakolŭ, clopot; germ. dial. kolken, kolksen, a rîgîi, înrudite cu clopot, gîlgîĭ, fîlfîĭ. Bern. 1, 367, 523 și 547). Foĭesc, îs în mare număr orĭ cantitate: în tîrg colcăĭaŭ samsariĭ, în salată colcăĭa undelemnu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 colcăie, imperf. 3 pl. colcăiau; conj. prez. 3 să colcăie

colcăi (a ~) vb., ind. prez. 3 colcăie, imperf. 3 sg. colcăia; conj. prez. 3 să colcăie

colcăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. colcăie, imperf. 3 sg. colcăia

colcăi (ind. prez. 3 sg. și pl. colcăie)

colcăiu, -ăe 3 ind. și conj., -ăiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLCĂI vb. a se agita, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Mulțimea ~ pe străzi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

colcăi (-ăesc, -it), vb.1. A fierbe, a bolborosi. – 2. A mișuna. – Var. corcăi. Creație expresivă, cf. colcoti, clocoti, bg. klokam „a fierbe”. – Der. colcăială, s. f. (faptul de a colcăi); colcăitor, adj. (zgomotos). Cf. și corcodel.

Intrare: colcăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colcăi
  • colcăire
  • colcăit
  • colcăitu‑
  • colcăind
  • colcăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • colcăie
(să)
  • colcăie
  • colcăia
  • colcăi
  • colcăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • colcăie
(să)
  • colcăie
  • colcăiau
  • colcăi
  • colcăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colcăiverb

  • 1. (Despre oameni și animale) A umbla de colo până colo în număr mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Colcăiau pe stîrvuri roiuri de muște. PAS, Z. IV 31. DLRLC
    • 1.1. (Despre locuri, obiecte) A fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo. DEX '09 DEX '98
  • 2. regional Clocoti, fierbe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mămăliga a început să colcăie în ceaun. DLRLC
    • format_quote figurat Viața... trebuie să colcăie mai departe. C. PETRESCU, C. V. 37. DLRLC
  • 3. regional A face valuri mari. DEX '09 DLRLC
    sinonime: vui
    • format_quote Înainte-i colcăia furnicarul de aur și de argint al Dunării. GALACTION, O. I 193. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.