16 definiții pentru coleg

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLEG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

COLEG, -Ă, colegi, -ge, s. m. și f. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. – Din fr. collègue.

coleg, ~ă smf [At: CANTEMIR, IST. 77 / Pl: ~egi, ~ege / V: ~a, ~ă / E: fr collègue] Persoană care desfășoară activități într-un cadru organizat, împreună cu altele, considerată în raport cu acestea.

COLEG, -Ă, colegi, -e, s. m. și f. 1. Camarad de studii, considerat în raport cu alți elevi sau studenți de la școala sau institutul unde urmează cursurile. Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. 2. Persoană (funcționar, profesor etc.) considerată în raport cu alte persoane aflate în același loc de muncă. Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404.

COLEG, -Ă s.m. și f. Camarad de studii, de muncă, de activitate etc. [Cf. fr. collègue, lat. collega].

COLEG, -Ă s. m. f. camarad de studii, de muncă, de activitate etc. (< fr. collègue, lat. collega)

COLEG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Persoană care învață sau activează împreună cu altele, considerată în raport cu acestea; confrate. ~ de școală. ~ de studii. ~ de muncă. /<fr. collegue

coleg m. cel ce face parte dintr’un corp, care exercită aceleași funcțiuni ca și alții.

*colég, -ă s. (lat. colléga, coleg, d. con, împreună, și legatus, delegat). Cel care împlinește aceĭașĭ funcțiune la un loc cu altu orĭ cu alțiĭ și, adese-orĭ, în acelașĭ edificiŭ (ca școlariĭ, profesoriĭ, miniștriĭ ș. a.). V. camarad.

ex-coleg sm [At: MAIORESCU, D. II, 210 / Pl: ~egi / E: ex- + coleg] Fost coleg.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

COLEG s. (rar) camarad. (~ de școală.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coleg (colegi), s. m. – Camarad, tovarăș. Lat. collega (sec. XVIII). – Der. colegă, s. f. (camaradă); colegial, adj. (camaraderesc); necolegial, adj. (lipsit de camaraderie); colegiu, s. n., din lat. collegium (sec. XVIII) și în parte din germ. Kollegium sau din rus. kollegija; colegian, s. m. (elev al unui colegiu).

Intrare: coleg
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coleg
  • colegul
  • colegu‑
plural
  • colegi
  • colegii
genitiv-dativ singular
  • coleg
  • colegului
plural
  • colegi
  • colegilor
vocativ singular
  • colegule
plural
  • colegilor
colega
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coleg, colegisubstantiv masculin
cole, colegesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care învață, activează, muncește împreună cu altele într-un anumit loc, considerată în raport cu acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mi-am adus aminte că am un prieten bun, coleg cu mine în clasa a treia. SADOVEANU, N. F. 36. DLRLC
    • format_quote E coleg și cel mai bun prieten cu un fiu al dumitale. C. PETRESCU, C. V. 188. DLRLC
    • format_quote Dar pare că zăresc pe Păcală, colegul meu de cabinet. ALECSANDRI, T. 404. DLRLC
  • comentariu Vocativ singular și: colega. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.