opțiuni
  • info

5 definiții pentru comis (comercial)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

comis3 sm [At: VICIU, GL. / Pl: ~iși / E: ger Kommiss (brot)] 1-2 Militar (1-2) român din fosta armată austro-ungară. 3-4 Persoană cu grad de comis3 (1-2). 5 Pâine cazonă.

comis4 sm [At: ULIERU, C. 94 / V: comi / Pl: ~iși / E: fr commis] 1 Funcționar comercial. 2 Persoană cu funcția de comis4 (1). 3 (Îs) ~ voiajor Reprezentant al unei firme care vizitează clienții pentru a obține comenzi de mărfuri. 4 Funcția de comis-voiajor (3).

COMIS2, comiși, s. m. (Comerț; franțuzism) Angajat comercial. Compus: (în societatea burgheză) Comis-voiajor = funcționar comercial care călătorește pentru a obține comenzi de mărfuri. La a doua întîlnire a apărut într-o redingotă mai absurdă ca hainele de comis-voiajor de la început. C. PETRESCU, C. V. 277.

COMIS s.m. (Mold., ȚR) Boier însărcinat cu îngrijirea grajdurilor domnești. A: Comisul cel mare. PSEUDO-COSTIN, 3r. Manolachie Hrisoverghi comisul. NCL II. 292; cf. URECHE. B: Golescul, marele comis. R. GRECEANU. Vintilă comisul. LET. ȚR, 29r; cf. LET. ȚR, 35v. Etimologie: sl. komisŭ. Vezi și comisoaie, comișel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

comis3 (funcționar) (înv.) s. m., pl. comiși

Intrare: comis (comercial)
comis4 (pl. -i, com'is) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • comis
  • comisul
  • comisu‑
plural
  • comiși
  • comișii
genitiv-dativ singular
  • comis
  • comisului
plural
  • comiși
  • comișilor
vocativ singular
  • comisule
  • comise
plural
  • comișilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

comis, comișisubstantiv masculin

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.