18 definiții pentru compune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] – Din lat. componere (după pune).

COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compusei, part. compus] – Din lat. componere (după pune).

compune [At: KRETZULESCU, A. 9/23 / Pzi: compun / E: lat componere] 1 vt (D. elementele unui întreg) A forma un întreg Si: a alcătui. 2 vt A crea o operă literară Si: a redacta, a scrie. 3 vt A crea o operă muzicală Si: a scrie. 4 vt (Tip) A culege un text Si: a zețui. 5 vr (D. un întreg) A fi alcătuit din... 6 vr A se forma.

COMPUNE, compun, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui, a face un întreg. Aceste cărți compun biblioteca mea. Refl. (Despre un întreg) A consta, a fi alcătuit din... Organismele animale și cele vegetale se compun din celule.Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. 2. (Cu privire la opere literare, muzicale etc.) A crea, a scrie, a redacta. Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August.Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat în limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. – Forme gramaticale: perf. s. compusei, part. compus.

COMPUNE vb. III. tr. 1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compun, perf. s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer].

COMPUNE vb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere)

A COMPUNE compun tranz. 1) (ansambluri, grupări, totalități etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susținut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere

A SE COMPUNE se compune intranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere

compune v. 1. a forma un tot din mai multe părți; 2. în mecanică: a forma rezultanta forțelor; 3. în tipografie: a aduna caracterele spre a forma vorbe; 4. a produce, a crea: compun versuri, o arie de muzică; 5. a lucra la o operă literară.

*compún, -pús, a -púne v. tr. (lat. com-póno, -pónere. V. pun). Formez un întreg din maĭ multe părțĭ. Produc, creez, inventez: a compune cîntece. Adun literele ca să formez cuvinte la tipar. (V. zețuĭesc). Mec. Formez rezultanta forțelor mecanice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

compune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compun, 2 sg. compui, 3 sg. compune, perf. s. 1 sg. compusei, 1 pl. compuserăm, m.m.c.p. 1 pl. compuseserăm; conj. prez. 1 sg. să compun, 3 să compu; ger. compunând; part. compus

compune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compun, 2 sg. compui, 1 pl. compunem; conj. prez. 3 să compună; ger. compunând; part. compus

compune vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compun; conj. prez. 3 sg. și pl. compună; ger. compunând

compun, -pui 2, -pună 3 conj., -pusei aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPUNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)

COMPUNE vb. 1. a alcătui, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (înv.) a izvodi, a redija, a tocmi. (A ~ o operă valoroasă.) 2. a alcătui, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a alcătui, a construi. (~ o frază.) 4. (TIPOGR.) a culege, a zețui. (A ~ materialul de tipărit.) 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a informa, a săvîrși. (Elemente care ~ un ansamblu.) 6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

compune (compun, us), vb.1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer și cu conjug. rom. a pune.Der. compunere, s. f.; compoziție, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s. f.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a compune melodii mari expr. (intl.) a denunța pe toată lumea.

Intrare: compune
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • compune
  • compunere
  • compus
  • compusu‑
  • compunând
  • compunându‑
singular plural
  • compune
  • compuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • compun
(să)
  • compun
  • compuneam
  • compusei
  • compusesem
a II-a (tu)
  • compui
(să)
  • compui
  • compuneai
  • compuseși
  • compuseseși
a III-a (el, ea)
  • compune
(să)
  • compu
  • compuie
  • compunea
  • compuse
  • compusese
plural I (noi)
  • compunem
(să)
  • compunem
  • compuneam
  • compuserăm
  • compuseserăm
  • compusesem
a II-a (voi)
  • compuneți
(să)
  • compuneți
  • compuneați
  • compuserăți
  • compuseserăți
  • compuseseți
a III-a (ei, ele)
  • compun
(să)
  • compu
  • compuie
  • compuneau
  • compuseră
  • compuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

compune, compunverb

  • 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceste cărți compun biblioteca mea. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... DEX '09 DEX '98 DN
      • format_quote Organismele animale și cele vegetale se compun din celule. DLRLC
      • format_quote Parcul meu se compune de doi plopi plutași, trei paltini... NEGRUZZI, S. I 96. DLRLC
      • format_quote Orașele... se ocîrmuiau de o magistratură... compusă de un județ și... doisprezece pîrgari. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
  • 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poezie compusă în cinstea zilei de 23 August. DLRLC
    • format_quote Parc-ai fi mers acolo ca să compui o carte, Iar nu ca să te bucuri cu lumea dimpreună. ALEXANDRESCU, P. 92. DLRLC
    • format_quote [Dimitrie Cantemir] compuse un tractat în limba rusească, care a rămas manuscript. NEGRUZZI, S. II 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.