12 definiții pentru confrate

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con1- + frate (după fr. confrère).

confrate sm [At: NEGRUZZI, S. I, 156 / Pl: ~ați / E: con1- + frate după fr confrère] 1 Persoană care are aceeași profesie. 2 (Înv) Tovarăș de conspirație.

CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesiune, tovarăș de meserie. ♦ (Înv.) Tovarăș de conspirație. – Con1 + frate (după fr. confrère).

CONFRATE, confrați, s. m. Coleg de profesie, tovarăș de meserie. Era singurul dintre confrați pe care... îl stimam. C. PETRESCU, C. V. 302. Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. REBREANU, R. II 34 ♦ (Învechit) Tovarăș de conspirație. Numai neunirea unora din confrați fu pricină întîrzierii [revoltei]. GHICA, A. 835.

CONFRATE s.m. Coleg, tovarăș de profesie, de meserie. [< con- + frate, după it. confrate, fr. confrère].

CONFRATE s. m. coleg de profesiune. (după fr. confrère)

CONFRATE ~ți m. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care învață sau activează împreună, luate în raport una față de alta. /con- + frate

confrate m. fiecare din membrii unei corporațiuni, unei societăți: magistrații sunt colegi, medicii și ziariștii confrați.

*confráte m. (con- și frate, după fr. confrère). Coleg, camarad (maĭ ales între ziariștĭ și medicĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

confrate s. m., art. confratele; pl. confrați

Intrare: confrate
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • confrate
  • confratele
plural
  • confrați
  • confrații
genitiv-dativ singular
  • confrate
  • confratelui
plural
  • confrați
  • confraților
vocativ singular
  • confrate
plural
  • confraților
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

confrate, confrațisubstantiv masculin

  • 1. Coleg de profesiune, de meserie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Era singurul dintre confrați pe care... îl stimam. C. PETRESCU, C. V. 302. DLRLC
    • format_quote Titu Herdelea știa că noutăți numai jos, în culoare, ar putea auzi. Dar el venea rar la Cameră și nu îndrăznea să coboare ca alți confrați specializați. REBREANU, R. II 34. DLRLC
    • 1.1. învechit Tovarăș de conspirație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai neunirea unora din confrați fu pricină întîrzierii [revoltei]. GHICA, A. 835. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.