cozoroc sn [At: POLIZU / Pl: ~oace, ~uri / E: rs козуриок] 1 Parte anterioară a șepcii, în formă de semicerc, care protejează fața. 2 (Înv; spc) Vizieră la coiful medieval.

COZOROC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului: sau a șepcii, în formă de semicerc tare, proeminentă deasupra frunții. Ridică capul și începu a cerceta zarea pe sub cozoroc. SADOVEANU, O. VI 106. Are în cap o capelă -verde, cu moațe lungi, și cozorocul îi vine tocmai la urechea stîngă. SAHIA, N. 52. Conductorul surîse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. REBREANU, R. I În cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele cum sînt șepcile birjărești. CARAGIALE, M. 71. ◊ (În comparații și metafore) În poieni, iarbă înflorită pînă Ea pieptul localnicilor care privesc, cu mîna cozoroc la frunte trecerea vaporului nostru. SADOVEANU, în CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/3. Pl. și: cozorocuri (CAMILAR, N. I 352).

COZOROC ~oace n. Partea anterioară a unui chipiu sau a unei șepci, care umbrește ochii și fața. ◊ A ține mâna ~ a face mâna streașină la ochi. /<rus. kuzyriok

cozoroc n. 1. partea coifului care se ridică si se lasă și pe unde se putea vedea și respira; 2. partea de dinainte a chipiului sau a șepcei ce acopere fruntea. [Rus. KOZYRĬOKŬ].

cozoróc n., pl. oace (rus. kozvrĭók, scris -rëk, id., d. kózzyrĭ, căpută). Streșina chipiuluĭ, șăpciĭ orĭ coĭfuluĭ, partea care face umbră ochilor (fr. visière).

cozoroc s. n., pl. cozoroace

cozoroc s. n., pl. cozoroace

cozoroc s. n., pl. cozoroace

COZOROC s. vizieră, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.)

COZOROC s. vizieră, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.)

cozoroc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79).