crematoriu, ~ie [At: ARDELEANU, V. P. 91 / Pl: ~ii / E: lat cremator, -oris, fr crematoire, ger Krematorium, rs крематорий] 1 a (Rar) Privitor la arderea cadavrelor. 2 a (Rar) De arderea cadavrelor. 3 a (Rar) Specific arderii cadavrelor. 4 a Care servește la ardere. 5-7 sn (Personal dintr-o) (instituție dotată cu o) clădire amenajată cu instalații speciale pentru incinerarea cadavrelor. 8 sn Cuptor pentru arderea gunoaielor.

CREMATORIU, crematorii, s. n. Clădire, prevăzută cu toate instalațiile necesare; destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor, instalat la unele case mai mari, pentru, arderea gunoaielor.

CREMATORIU s.n. Instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. ♦ Cuptor pentru ars gunoaiele. [Pron. -riu. / < fr. crématorium].

CREMATORIU, -IE I. adj. care servește la incinerare. II. s. n. 1. instalație specială pentru incinerarea cadavrelor. 2. cuptor pentru ars gunoaiele. (< fr. crématoire, crématorium)

CREMATORIU ~i n. 1) Construcție specială destinată incinerării morților. 2) Cuptor pentru arderea gunoaielor. [Sil. -to-riu] /<fr. crématoire

crematoriu n. cuptor de ars corpul morților.

*crematóriŭ, -ie adj. (d. cremațiune). Care servește la cremațiune: cuptor crematoriŭ. S. n. Cuptor de ars cadavre și gunoaĭe.

crematoriu² [riu pron. rĭu] s. n., art. crematoriul; pl. crematorii, art. crematoriile (desp. -ri-i-)

crematoriu² [riu pron. rĭu] s. n., art. crematoriul; pl. crematorii, art. crematoriile (-ri-i-)

crematoriu s. n. [-riu pron. -riu], art. crematoriul; pl. crematorii, art. crematoriile (sil. -ri-i-)

crematoriu, pl. crematorii

crematoriu, -rii.