CUMĂTRĂ, cumetre, s. f. (Popular) 1. Nașa, în raport cu părinții copilului botezat. Bună vremea, cumătro. Da ce vînt te-a abătut pe-aici? CREANGĂ, P. 30. ◊ Fig. Venit-am să văd înc-o dat’ Senina și vesela horă, Cumătră cu sufletul vostru curat, Cu biata mea inimă, soră. GOGA, P. 45. 2. Titlu dat de țărani (mai ales de femei) unei femei de aceeași vîrstă, în semn de familiaritate sau prietenie. Dă, cumătră Ilincă, zicea mama Paraschiva, să vă fie cu noroc casa care-o faceți! BUJOR, S. 95. Ho, cumătră! că mai sînt și eu pe-aici! ALECSANDRI, T. I 93. ◊ (Glumeț) In vreme ce straja desfăcea lanțurile, el a văzut vulpea. Aha! a zis el, iacă ș-o cumătră vulpe. SADOVEANU, D. P. 167. ♦ (De obicei la pl.) Femeie (care face parte dintr-un grup de femei vecine sau prietene). Cîteva cumetre se strîngeau în fiecare sară și stăteau la pîndă. SADOVEANU, O. I 444.

cumătră f. 1. femeie ce ține pe copil la botez; 2. femeie guralivă și bârfitoare; 3. fig. aplicat la animale (în fabule): cumătra vulpe.

comatră sf vz cumătră

cumatră sf vz cumătră

cumătru, ~ă [At: PRAV. 667 / A și: (înv) cum~ / V: (reg) comatru / Pl: ~metri, ~metre, (Mol) ~ri, ~re / E: vsl къмотра] 1 smf Nașul (sau nașa) în raport cu părinții copilului ori cu alte rude. 2 smf Termen familiar sau prietenos de adresare (la țară) între persoane de aceeași vârstă. 3 sm (Fam; pex) Bărbat. 4 sf (Fam; pex) Femeie. 5 sfa (Mol) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 sf (Bot; Trs) Priboi (Geranium macrorrhizum). 7 sf (Bot; reg) Pliscul-cucoarei (Erodium cicutarium). 8 sf (Bot; reg) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 9 sm (Pfm; îs) ~ mare Martorul mirelui la cununie. 10 sm (Pfm; îs) ~ mic Martorul miresei la cununie.

CUMĂTRU sm., CUMĂTRĂ (pl. -metre) sf. 1 Titlu de rudenie pe care și-l dau reciproc părinții al căror copil a fost ținut la botez de către ceilalți: nu se cuvine ... ca călugărul sau călugărița să primească copii de presfîntul botez, adecă să se facă cumetri (PRV.-MB.); nu voia nime să se prindă cumătru și să-i boteze (copiii) (SB.) ¶ 2 Prietenă, tovarășă: mai bine să măiau eu cu politica pe lîngă el, să mi-l fac cumătru (CAR.); adesea însoțit de numele unui animal în fabule: Întîlni în drum p’o vale Pe cumătrul lup în cale (PANN) ¶ 3 Femeie care bîrfește despre toți și despre toate [vsl. kŭmotrŭ, -tra].

CUMETRIȚĂ, CUMĂTRIȚĂ (pl. -țe) sf. dim. CUMĂTRĂ: Îți mulțumesc, cumetriță. Domnul bine să-ți trimită (PANN).

CUMĂTRU ~ătră (~etri, ~etre) m. și f. 1) Nașul (nașă) în raport cu părinții copilului botezat. 2) Termen de adresare la țară între femei și bărbați de aceeași vârstă. /<sl. kumotra

cumătru, -ă s., pl. ătri, ătre și etri, etre (vsl. kŭmotrŭ, kŭmotra [și kupetra] și kumŭ, kuma, d. lat. cómpater, pop. compáter, d. con-, împreună, și pater, tată; it. compare, fr. compère; alb. kúmptăr, ngr. kumpáros, kumpára. Cp. cu cuscru). Acela saŭ aceĭa care s’a înrudit cu altu ținîndu-ĭ copilu în brațe la botez. Fam. Tovarăș, prietin, vorbind de oamenĭ saŭ, în fabulă, de animale: cumătru lup, cumătra vulpe. Talmeș-balmeș de la cumătra, mîncare proastă, amestecătură, tăvăragă.

cumătră (desp. -mă-tră) s. f., g.-d. art. cumetrei; pl. cumetre

cumătră (-mă-tră) s. f., g.-d. art. cumetrei; pl. cumetre

cumătră s. f. (sil. -tră), g.-d. art. cumetrei; pl. cumetre

CUMĂTRĂ s. v. ciocul-cucoarei, pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, priboi.

cumătră s. v. CIOCUL-CUCOAREI. PLISCUL-COCORULUI. PLISCUL-CUCOAREI. PRIBOI.

cumătru, cumătră, cumetri, cumetre, s.m. și f. (reg.) 1. naș, nun. 2. (la sg. art.) dans popular moldovenesc. 3. (la f. sg.) plantă de leac și podoabă mirositoare; priboi.