16 definiții pentru călușel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel.

CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale; carusel, căișori. 3. Căluț (3). 4. Căluș (6). – Cal + suf. -ușel.

călușel sm [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208 / V: sc~ / Pl: ~ei, ~ele / E: cal + -ușel] 1-2 (Șhp) Căluț (1-2). 3 (Îc) ~de-mare Cal (37) ~de-mare (Hypocampus). 4 Căluț (6)-pestriț. 5 Căluț (6)-de-iarbă. 6 Greier (Gryllus). 7 Caii (22) care țin coșul morii de vânt. 8 (La războiul de țesut) Căluș (3). 9 Căluș (12). 10 (Îf sc-) Unealtă de țesut nedefinită mai îndeaproape Cf cal (27), căluș (10). 11 Căluș (17). 12 Carusel (cu cal mic de lemn) Si: căișori (2), comedie. 13-15 Căluș (18-20).

CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Diminutiv al lui cal. Ei! ce ne facem acum? zise Spată-Lată călușelului său, după ce dete de mai multe ori tîrcoale împrejurul acelui eleșteu. POPESCU, B. I 91. Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel. ISPIRESCU, L. 161. Și-a cumpărat un călușel, cu tot dichisul de călărie, de la pătură și șa pîn’ la ipingea. CARAGIALE, P. 91. 2. (La pl.) Instalație constînd din mai mulți căișori. de lemn pe care încalecă copiii și care se învîrtesc în jurul unui ax, carusel. 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor. 4. Călușar (2). (Atestat în forma regională călușăl) Romînii sînt foarte amatori de gioc și au deosebite danturi caracteristice, precum:danțul de brîu sau mocăneasca, corabiasca, ungureasca... și în sfîrșit danțul călușăilor. ALECSANDRI, P. P. 323 (notă).

CĂLUȘEL, călușei, s. m. 1. Căluț (1). 2. (La pl.) Instalație constînd din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învîrtesc în jurul unui ax; carusel. 3. Căluț (2). 4. Călușar (2). – Din cal + suf. -uș-el.

CĂLUȘEL ~i m. la pl. Instalație distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulți căluți de lemn (alte animale, vehicule), care se învârtește în jurul unei axe verticale; carusel. /cal + suf. ~ + suf. ~el

călușel m. 1. mânz mic și tânăr; pl. călușei, jucărie de copii cari călăresc pe niște călușei de lemn, învârtindu-se în jurul unui cilindru; 2. (la o moară de vânt). V. cal.

călușél m., pl. (d. căluș). Cosaș (lăcustă). Pl. Căișorĭ, caĭ de lemn învîrtițĭ cu un mecanizm și pe care încalecă copiiĭ la sărbătorĭ (caruzel). Un joc de noroc compus dintr’o masă al căreĭ mecanizm învîrtește niște caĭ micĭ care se opresc la un număr oare-care. Flăcăĭ călărĭ la nuntă (vorniceĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

călușel s. m., pl. călușei, art. călușeii

călușel s. m., pl. călușei, art. călușeii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂLUȘEL s. v. căișor, căluț.

CĂLUȘEL s. (TEHN.) cal, război. (~ la moara de vânt.)

CĂLUȘEL s. (TEHN.) cal, război. (~ la moara de vînt.)

CĂLUȘEI s. pl. căișori (pl.), (livr.) carusel, (pop. și fam.) tiribombă. (~ la moși.)

CĂLUȘEI s. pl. căișori (pl.), (livr.) carusel, (pop.) tiribombă. (~ la moși.)

Intrare: călușel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călușel
  • călușelul
  • călușelu‑
plural
  • călușei
  • călușeii
genitiv-dativ singular
  • călușel
  • călușelului
plural
  • călușei
  • călușeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

călușel, călușeisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui cal; căluț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căluț
    • format_quote Ei! ce ne facem acum? zise Spată-Lată călușelului său, după ce dete de mai multe ori tîrcoale împrejurul acelui eleșteu. POPESCU, B. I 91. DLRLC
    • format_quote Au văzut un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel. ISPIRESCU, L. 161. DLRLC
    • format_quote Și-a cumpărat un călușel, cu tot dichisul de călărie, de la pătură și șa pîn’ la ipingea. CARAGIALE, P. 91. DLRLC
  • 2. (la) plural Instalație alcătuită din mai mulți căișori de lemn pe care încalecă copiii și care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendați de niște bârne transversale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; căluț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căluț
  • 4. Căluș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căluș
    • format_quote Romînii sînt foarte amatori de gioc și au deosebite danțuri caracteristice, precum: danțul de brîu sau mocăneasca, corabiasca, ungureasca... și în sfîrșit danțul călușăilor. ALECSANDRI, P. P. 323 (notă). DLRLC
etimologie:
  • Cal + sufix -ușel. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.