26 de definiții pentru căpețea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.

CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.

căpețea2 sf [At: BIBLIA (1688), 67/2 / Pl: nct / E: căpețel] (Înv) Capitel.

căpețea1 sf [At: ALECSANDRI, T. 397 / V: (reg) ~păța, ~pățea, ~pățeală, ~țală, ~lă, ~pițea / Pl: ~ele / E: căpețele (pll căpețel)] 1 (Reg) Căpici (1). 2 (Reg) Toată curelăria care se pune pe capul calului. 3 (Buc; îf -~ă) Broasca morii.

CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. – Variante: căpițea (ALECSANDRI, T. 397), căpețea s. f.

CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Din căpețel.

CĂPEȚEA ~ele f. Parte a frâului constând din curelele de care sunt prinse inelele zăbalei. /Din căpețel

CĂPIȚEA s. f. v. căpețea.

căpățea sf vz căpețea1

căpețeală f. pl. Mold. partea frâului sau căpăstrului ce se pune în cap și care, în loc de piele, e din sfoară țesută și împletită. [Derivat din căpețel].

căpițele f. pl. V. căpețeală: banu-s proprele, nici căpițele AL.

căpețeálă f., pl. elĭ (din căpețele, pl. luĭ căpețel. V. căpăstru). Frîu caluluĭ de ham. (Se compune din maĭ multe curele care cuprind capu caluluĭ și une-orĭ și doŭă clape numite ochelarĭ). – Și căpețea, pl. ele, și căpițeală. – Vechĭ. Capitel (la o coloană). Capitul (la o carte). V. bașlic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

căpețea (reg.) s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele

căpețea s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele, art. căpețelele

căpețea s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂPEȚEA s. (Transilv.) căpățan. (~ la frâu.)

CĂPEȚEA s. (Transilv.) căpățan. (~ la frîu.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpețeală, căpețeli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului.

Intrare: căpețea
căpețea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpețea
  • căpețeaua
plural
  • căpețele
  • căpețelele
genitiv-dativ singular
  • căpețele
  • căpețelei
plural
  • căpețele
  • căpețelelor
vocativ singular
plural
căpițea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpițea
  • căpițeaua
plural
  • căpițele
  • căpițelele
genitiv-dativ singular
  • căpițele
  • căpițelei
plural
  • căpițele
  • căpițelelor
vocativ singular
plural
căpețală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căpățea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căpățeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căpăța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
căpețeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpețea
  • căpețeala
plural
  • căpețeli
  • căpețelile
genitiv-dativ singular
  • căpețeli
  • căpețelii
plural
  • căpețeli
  • căpețelilor
vocativ singular
plural
căpițeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpițeală
  • căpițeala
plural
  • căpițeli
  • căpițelile
genitiv-dativ singular
  • căpițeli
  • căpițelii
plural
  • căpițeli
  • căpițelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căpețea, căpețelesubstantiv feminin

  • 1. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căpățan
etimologie:
  • Refăcut din căpețele (pluralul lui căpețel) + sufix -ea. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.