O definiție pentru căpițat (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpițat sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: căpiți] 1-2 Căpițare (1-2).

Intrare: căpițat (s.n.)
căpițat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpițat
  • căpițat-ul
  • căpițat-u‑
plural
  • căpițat-uri
  • căpițat-urile
genitiv-dativ singular
  • căpițat
  • căpițat-ului
plural
  • căpițat-uri
  • căpițat-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)