DARA, darale, s. f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântărește o marfă. ◊ Expr. Mai mare daraua decât ocaua sau nu face daraua cât ocaua = prea multă osteneală pentru obținerea unui lucru neînsemnat. – Din tc. dara.

dara¹ sf [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 21 / Pl: ~le / E: tc dara] 1 Greutate a ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă, sau se cântărește o marfă Si: tară. 2 (Îe) Mai mare ~ua decât ocaua sau a nu face ~ua cât ocaua Prea multă osteneală pentru obținerea unui lucru neînsemnat. 3 (Rar) Greutate la cântar.

DARA sf. ⚚ Greutatea vasului în care se află o marfă sau a învelișului în care e împachetată, care se scade la cîntărit; (P): mai mare ~ua decît ocaua sau nu face ~ua cît ocaua, lucrul de care ne ocupăm nu merită osteneala pe care ne-o dăm sau cheltueala pe care o facem [tc.].

DARA s. f. Greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântărește o marfă. ◊ Expr. Mai mare daraua decât ocaua sau nu face daraua cât ocaua = prea multă osteneală pentru obținerea unui lucru neînsemnat. – Din tc. dara.

DARA s. f. Greutatea ambalajului unei mărfi, a unui recipient sau a unui vehicul în care se păstrează sau se transportă o marfă (și care urmează să fie scăzută din greutatea totală pentru a obține greutatea mărfii); tara. Mai mare daraua decît ocaua sau nu face daraua cît ocaua (= prea multă osteneală pentru dobîndirea unui folos neînsemnat). ◊ Expr. A lua daraua = a cîntări ambalajul, recipientul sau vehiculul în care se păstrează sau se transportă o marfă.

DARA f. Greutate a recipientului, ambalajului sau a vehiculului în care este cântărită, păstrată sau transportată o marfă. ◊ Mai mare ~ua decât ocaua (sau nu face ocaua cât ~ua) mai mare efortul decât câștigul. [Art. daraua; G.-D. daralei] /<turc. dara

darà f. greutatea unui vas scăzută din marfa cântărită. [Turc. DARÁ].

dará f. (turc. dara, d. ar. tara, de unde și bg. sîrb. dara, alb. tară, ngr. it. pv. sp. pg. tára, fr. tare. V. tară). Greutatea unuĭ vas deosebit de a mărfiĭ cuprinse în el: a lua daraŭa unuĭ clondir. Prov. Maĭ mare daraŭa de cît ocaŭa, maĭ mult ața de cît fața, maĭ mare munca de cît cîștigu, maĭ mare spaĭma de cît motivu spaimeĭ ș.a

OCA (pl. -cale), †Mold. Trans. OCĂ (pl. -ci, ‡-ce), Băn. OCĂ (pl. oche) sf. 1 Veche măsură de greutate (= 400 dramuri – 1 kgr., 272) și de capacitate (= a zecea parte dintr’o vadră – 1 litru, 520, în Muntenia; 1 l., 288, în Moldova); pl. ocale se întrebuințează numai cînd e vorba de înseși măsurile sau greutățile cu care se măsoară sau se cîntărește; altminteri se întrebuințează la pl. oca: cinci ocale însemnează cinci măsuri sau greutăți de cîte o oca; dar se va zice: cinci oca de făină, de vin, etc.; a vinde cu ocaua; zece bani ocaua de vin; ocaua lui Cuza; cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier (ISP.); aveam acum, la începutul postului... cîteva ocă de pește sărat (CRG.); cîte trei patru oci de canură torceam pe zi (CRG.); bețivului și dracu-i iese cu oca’nainte (ALECS.); scorpia... îi dede buzduganul său cel de 99 de oche de fier (CAT.); 👉 DARA ¶ 2 ~ mică, măsură falsă (mai mică decît cea reglementară), cîntar fals: pe măcelari și pe brutari, cînd îi prindea cu ocaua mică, îi tintuia d’o ureche în mijlocul tîrgului (I.-GH.); de aci, Ⓕ a prinde cu ocaua (Mold. cu oca) mică, a prinde asupra faptului, a prinde cu mîna’n sac: de cînd îi pasc eu, că doar i-oiu prinde cu oca mică și să-i trintesc la dubă (ALECS.) [tc. o k à].

dara s. f., art. daraua, g.-d. art. daralei; pl. darale

dara s. f., art. daraua, g.-d. art. daralei; pl. darale, art. daralele

dara s. f., art. daraua, g.-d. art. daralei; pl. darale

dara (darale), s. f. – Tară, cusur, hibă. – Mr., megl. dară. Tc. (arab.) dara, tara (Șeineanu, II, 155), cf. ngr. (ν)τάρα, alb. tarë, bg., sb. dara, it., sp. tara, fr. tare. Cf. Miklosich, Fremdw. 83.

DARA s. tară. (~ua unei mărfi.)

DARA s. tară. (~ unei mărfi.)