15 definiții pentru decurge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – Pref. de- + curge (după fr. découler).

decurge vi [At: ÎNVĂȚĂTURĂ 64/10 / V: (reg) ~re / Pzi: ~urg / E: de4 + curge (după fr découler)] 1 A avea o anumită evoluție. 2 A se produce într-un anumit fel. 3 A se întâmpla. 4 (Udp „din”) A apărea drept consecință logică Si: a rezulta. 5 (Rar) A trece. 6 (Reg; d. păr) A cădea pe spate, a fi despletit.

DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – De4 + curge (după fr. découler).

DECURGE, pers. 3 decurge, vb. III. Intranz. 1. A urma, a rezulta, a deriva din..., a-și avea izvorul în... Viața dovedește că cu cît oamenii muncii înțeleg mai bine, mai adînc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu atît mai însemnate succese obțin în construcția economică și culturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2732. Din această lipsă de bogăție și de mlădiere a limbii decurge în mod firesc nesiguranța... cu care e nevoit să-și prezinte capitalul lui de cunoștințe și de observații orice scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. 2. A se petrece, a se desfășura. Comșa își recapitulă cum avea să decurgă explicația. C. PETRESCU, Î. I 37. Cu solicitatorii, conversația decurgea obișnuit. BRĂESCU, V. A. 26.

DECURGE vb. III. intr. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfășura. [P.i. decurg. / < de- + curge, după fr. découler, it. decorrere].

DECURGE vb. intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după fr. découler)

A DECURGE pers. 3 decurge intranz. 1) A avea drept rezultat; a proveni; a rezulta; a reieși. 2) (despre evenimente, acțiuni etc.) A avea loc (într-un anumit mod); a-și urma cursul; a se desfășura; a evolua. /de + a curge

decurge v. fig. a rezulta: ce decurge de acolo? [Modelat după fr. découler].

*decúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. de-currere, și acomodat după curg, ca și fr. dé-couler. V. in-curg). Evoluez, merg: ședința a decurs în liniște. Rezult, ĭes, urmez: ce decurge din această regulă?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decurge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. decurge, 3 pl. decurg; perf. s. 3 sg. decurse, m.m.c.p. 3 sg. decursese, 3 pl. decurseseră; conj. prez. 3 să decurgă; ger. decurgând; part. decurs

decurge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. decurge; conj. prez. 3 să decurgă; part. decurs

decurge vb., ind. prez. 3 sg. decurge

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECURGE vb. 1. a proveni, a reieși, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. v. desfășura.

DECURGE vb. 1. a proveni, a reieși, a rezulta, a urma, (pop.) a purcede, a veni, (înv.) a curge. (O consecință care ~ din alta.) 2. a se desfășura, a evolua, a se petrece. (Partida a ~ în bune condiții.)

Intrare: decurge
verb (V622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decurge
  • decurgere
  • decurs
  • decursu‑
  • decurgând
  • decurgându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • decurge
(să)
  • decurgă
  • decurgea
  • decurse
  • decursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • decurg
(să)
  • decurgă
  • decurgeau
  • decurseră
  • decurseseră
decure
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decurgeverb

  • 1. A rezulta din..., a-și avea izvorul în... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Viața dovedește că cu cît oamenii muncii înțeleg mai bine, mai adînc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu atît mai însemnate succese obțin în construcția economică și culturală. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2732. DLRLC
    • format_quote Din această lipsă de bogăție și de mlădiere a limbii decurge în mod firesc nesiguranța... cu care e nevoit să-și prezinte capitalul lui de cunoștințe și de observații orice scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. DLRLC
  • 2. A se petrece, a se desfășura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Comșa își recapitulă cum avea să decurgă explicația. C. PETRESCU, Î. I 37. DLRLC
    • format_quote Cu solicitatorii, conversația decurgea obișnuit. BRĂESCU, V. A. 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.