17 definiții pentru denunța

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DENUNȚA, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.

denunța vt [At: I. D. GHICA, ap. CADE / V: (înv) ~nția / Pzi: ~unț, (înv) ez / E: fr dénoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni. 2 (Pex) A pârî. 3 A comunica faptul că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare. 4 A rezilia unilateral un contract.

DENUNȚA, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.

DENUNȚA, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvîrșirea unei infracțiuni; a semnala o vinovăție, o abatere. Făceam scrisori, denunțam infamii, îmi îndeplineam conștiincios rolul impus de dînsa. IBRĂILEANU, A. 179. ◊ Refl. Dacă nu te denunți singur, te denunț eu. DEMETRIUS, C. 68. ♦ A pîrî. Popescu ne denunță căpitanului... că susținem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. 2. (Jur.) A comunica că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare, a rezilia unilateral un contract. În 1885 Romînia denunță convenția comercială cu Austro-Ungaria. IST. R.P.R. 415.

DENUNȚA vb. I. tr. 1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pîrî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denunț. / < lat. denuntiare, cf. fr. dénoncer].

DENUNȚA vb. tr. 1. a face un denunț. ◊ (fam.) a pârî. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< lat. denuntiare, fr. dénoncer)

A DENUNȚA denu tranz. 1) (persoane) A învinui printr-un denunț; a pârî; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca încetând de a fi în vigoare. /<fr. dénoncer, lat. denuntiare

denunțà v. 1. a declara, a face cunoscut: a denunța răsboiu; a denunța un tractat de comerț, a declara că încetează de a fi în vigoare; 2. a semnala autorității, justiției: a denunța pe un criminal.

*2) denúnț, a -á v. tr. (lat. de-nuntiare; fr. dénoncer; V. a-nunț). Declar, pîrăsc, anunț o faptă rea uneĭ autoritățĭ orĭ alt-cuĭva: a denunța un criminal. Denunț un tratat, o convențiune, declar că încetează de a maĭ fi în vigoare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

denunța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. denu, 3 denunță; conj. prez. 1 sg. să denu, 3 să denunțe

denunța (a ~) vb., ind. prez. 3 denunță

denunța vb., ind. prez.1 sg. denunț, 3 sg. și pl. denunță

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DENUNȚA vb. 1. a pârî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 2. v. dezaproba.

DENUNȚA vb. a pîrî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (inv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

denunța (-ț, -at), vb.1. A aduce la cunoștință o infracțiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. dénoncer.Der. denunț, s. n., deverbal, prin analogie cu anunț; denunțător, s. m.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A DENUNȚA a bate din buze, a bate toaca / toba, a băga melodii, a băga pe țeavă, a bingăni, a boraxa, a borî, a cânta, a cânta în corul lui tanti Milica, a cânta la cobză, a ciripi, a cloncăni, a compune melodii mari, a le da coapte, a da în gât, a da jet / sifon, a da pe goarnă / pe gură, a da prin șperlă, a deschide pliscul, a desena, a duce dorința în sus, a se face broască la pământ, a-i face (cuiva) cântarea, a guița, a îmbârliga, a înfunda, a lătra, a măcăni, a mârâi, a peți, a prădui, a scuipa, a trâmbița, a trânti, a turna, a se ține de țambale, a umbla cu plosca / cu plugușorul / cu râșnița, a-și vărsa gușa / oala, a vinde, a vomita.

Intrare: denunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • denunța
  • denunțare
  • denunțat
  • denunțatu‑
  • denunțând
  • denunțându‑
singular plural
  • denunță
  • denunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • denu
(să)
  • denu
  • denunțam
  • denunțai
  • denunțasem
a II-a (tu)
  • denunți
(să)
  • denunți
  • denunțai
  • denunțași
  • denunțaseși
a III-a (el, ea)
  • denunță
(să)
  • denunțe
  • denunța
  • denunță
  • denunțase
plural I (noi)
  • denunțăm
(să)
  • denunțăm
  • denunțam
  • denunțarăm
  • denunțaserăm
  • denunțasem
a II-a (voi)
  • denunțați
(să)
  • denunțați
  • denunțați
  • denunțarăți
  • denunțaserăți
  • denunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • denunță
(să)
  • denunțe
  • denunțau
  • denunța
  • denunțaseră
denunția
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

denunța, denuverb

  • 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni; a face un denunț. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Făceam scrisori, denunțam infamii, îmi îndeplineam conștiincios rolul impus de dînsa. IBRĂILEANU, A. 179. DLRLC
    • format_quote reflexiv Dacă nu te denunți singur, te denunț eu. DEMETRIUS, C. 68. DLRLC
    • 1.1. Pârî. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: pârî
      • format_quote Popescu ne denunță căpitanului... că susținem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. DLRLC
  • 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În 1885 Romînia denunță convenția comercială cu Austro-Ungaria. IST. R.P.R. 415. DLRLC
  • 3. Demonstra, indica. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.