8 definiții pentru direse

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRES1, (II) dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl.; în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în Țările Române. [Var.: dires s. n.] – V. drege.

DRES1, dresuri, s. n. (Pop.). I. Acțiunea de a drege și rezultatul ei. II. Concr.) 1. Fard, cosmetic, suliman. 2. (La pl.) Mirodenii, condimente. III. (Concr.; la pl., în forma direse) Denumire dată actelor de cancelarie domnească emise în țările române. [Var.: dires s. n.] – V. drege.

dires (dres) n., pl. od. act sau ordin domnesc coprinzând dispozițiuni asupra unei afaceri: direse vechi. [Participiu dela vechiu rom. direge, a dispune]. V. dres.

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

direse s.n. pl. (înv.) acte de cancelarie domnească emise în Țările Române.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIRÉSE (< direge, înv. „a drege”) s. f. pl. (În Evul Mediu în Țara Românească și în Moldova) Termen generic prin care erau denumite actele emise de cancelaria domnească.

Intrare: direse
substantiv neutru (N90)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • direse
  • diresele
genitiv-dativ singular
plural
  • direse
  • direselor
vocativ singular
plural