14 definiții pentru dirmea
din care- explicative (11)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dirmea sf [At: (a. 1740) IORGA, S. D. XXI, 242 / V: (îrg) digr~, (înv) degher~, degrem~, deir~, (reg) dentea, der~, dermie, durmea, grim~ / Pl: ~ele / E: tc dürmë] (Îrg) Basma.
DIRMEA, dirmele, s. f. Broboadă (albă). – Tc. d(ev)erme.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
dirmea f. broboada peste tot albă a țărancelor. [Turc. DÜRMÈ, învelitoare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dirmeá V. dermea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dermea sf vz dirmea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermie1 sf vz dirmea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
digrimea sf vz dirmea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermeà f. V. dirmeà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dermeá și dirmeá (sud), grimeá (est), digrimeá (Mold. sud) și durmeá (est) f., pl. ele și dermíe (est) f. (turc. dürmé și davürmé, îndoitură, învălitoare, vălătuc, sul, d. devirmek și dürmek, a’ndoi, a’nfășura). Tulpan, pînză albă (rar colorată) triangulară (est) orĭ îndoită în doŭă (sud), și decĭ tot triangulară, cu care se’mbrobodesc femeile: de pe frunte îi zburase grimeaŭa. (CL. 1910, 5, 315), o zdreanță de dirmea (VR 1916, 1-3, 163). – Pe la 1792 (deirmea), sul de pînză, colcovan. – V. casîncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
digrimeá V. dermea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
durmeá V. dirmea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dirmea (dirmele), s. f. – Basma albă. – Var. dermea. Tc. dürme (Șeineanu, II, 157).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dirmea, dirmele, s.f. (înv.) broboadă țărănească albă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dermea (dirmea, durmea), dermele (dirmele, durmele), s.f. (înv.) pânză triunghiulară, tulpan; podoabă femeiască.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dirmea, dirmelesubstantiv feminin
- 1. Broboadă (albă). DLRMsinonime: broboadă
etimologie:
- d(ev)erme DLRM