doge sm [At: AMFILOHIE, G. 114/16/ V: (îvr) doagea, doj, dojie sm / E: it doge] Conducător politic (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova.

DOGE, dogi, s. m. Titlul primului magistrat al unora dintre vechile republici italiene (îndeosebi Veneția și Genova). Cînd noaptea în tăcere, la ora ce s-adună A dogilor vechi umbre pe maluri șovăind, Gondola, leagăn dulce, ne primblă împreună. ALECSANDRI, P. I 155.

DOGE s.m. Conducător (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova. [< it. doge].

DOGE s. m. titlu purtat de conducătorul vechilor republici italiene Veneția și Genova. (< it. doge)

DOGE dogi m. Titlu purtat în trecut de conducătorii politici ai unor republici italiene (Veneția și Genova); prim-magistrat. /<it. doge

doge m. primul magistrat în vechile republici, la Veneția și Genua.

* dóge m. (it. doge, d. lat. dux, dŭcis, duce). Prezident de republică în vechea Veneție și Genovă.

doagea sm vz doge

doj sm vz doge

dojie sm vz doge

doge s. m., art. dogele; pl. dogi

doge s. m., pl. dogi

doge s. m., pl. dogi

DÓGE (< it.) s. m. Titlu purtat de conducătorul politic ales, pe viață, al republicilor italiene Veneția (între sec. 8 și 1797) și Genova (din 1339;: între 1528 și 1797, o dată la doi ani); persoană având acest titlu.