18 definiții pentru dogoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

DOGOARE s. f. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte; dogoreală. – Din dogori.

dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) ~ră, dug~, ~gor[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzație de căldură mare. corectat(ă)

  1. ~gor~gor Ladislau Strifler

DOGOARE s. f. Căldură arzătoare revărsată de soare, răspîndită de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arșiță. Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. – Variantă: (regional) dogor (ISPIRESCU, L. 214) s. n.

DOGOARE f. Căldură puternică produsă de un obiect foarte fierbinte. [Sil. -goa-re] /v. a dogori

dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.

dogoáre f., pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreală, arșiță (propriŭ și fig.).

dogor n. 1. arșiță: la dogorul focului; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP. [Abstras din dogori].

dogór n., pl. inuz. urĭ saŭ oare. Dogoare, arșiță. Fig. Foc, pasiune: dogoru dragostiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dogoare s. f., g.-d. art. dogorii

dogoare s. f., g.-d. art. dogorii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGOARE s. 1. v. caniculă. 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

DOGOARE s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoreală, fierbințeală, pară, văpaie. (~ focului.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dogor s.n. (înv.) 1. arșiță. 2. (fig.) foc.

Intrare: dogoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogoare
  • dogoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • dogori
  • dogorii
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogor
  • dogorul
plural
genitiv-dativ singular
  • dogor
  • dogorului
plural
vocativ singular
plural
dogoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dugoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogoaresubstantiv feminin

  • 1. Căldură arzătoare produsă de soare, de foc sau de un obiect foarte fierbinte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cazanele străbătute de serpentina țevilor stau gata să plesnească la o dogoare de cîteva sute de grade. C. PETRESCU, A. 464. DLRLC
    • format_quote Înfierbîntați de dogoarea lămpilor ș-a lumînărilor... se deschiară la haine. DELAVRANCEA, S.124. DLRLC
    • format_quote Toată noaptea a bîntuit căldură apăsătoare și acuma, pe un senin, a răsărit soarele, amenințînd cu groaznică dogoare. CARAGIALE, O. II 211. DLRLC
    • format_quote Și-l lega strîns cot la cot Gios la stîlpul hornului, La dogoarea focului. ALECSANDRI, P. P. 125. DLRLC
etimologie:
  • dogori DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.