dexonline

5 definiții pentru dănănăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănănăi vtr [At: DLR ms / Pzi: ~iesc / E: ns cf dănănăi] 1-4 A dăina¹ (1-4).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

dănănăì v. 1. a se legăna, a oscila; 2. a cânta tărăgănat. [Onomatopee (v. dăndanì)].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

dănănăĭésc v. intr. (var. a luĭ bănănăĭesc). Rar. Bălălăĭesc.

sursa: Scriban (1939)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dănănăi (-ăesc, -it), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creație expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der. dăndănae (var. dănănae), s. f. (extravaganță, aiureală), din încrucișarea cu dandana.

sursa: DER (1958-1966)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dănănăi, pers. 3 sg. dănănăie, vb. IV (refl., reg.) 1. a se legăna, a oscila. 2. a cânta tărăgănat.

sursa: DAR (2002)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: dănănăi

dănănăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dănănăi	dănănăire	dănănăit dănănăitu‑	dănănăind dănănăindu‑	singular	plural
		(a) dănănăi	dănănăire	dănănăit dănănăitu‑	dănănăind dănănăindu‑	dănănăiește	dănănăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dănănăiesc	(să) dănănăiesc	dănănăiam	dănănăii	dănănăisem
	a II-a (tu)	dănănăiești	(să) dănănăiești	dănănăiai	dănănăiși	dănănăiseși
	a III-a (el, ea)	dănănăiește	(să) dănănăiască	dănănăia	dănănăi	dănănăise
plural	I (noi)	dănănăim	(să) dănănăim	dănănăiam	dănănăirăm	dănănăiserăm dănănăisem
	a II-a (voi)	dănănăiți	(să) dănănăiți	dănănăiați	dănănăirăți	dănănăiserăți dănănăiseți
	a III-a (ei, ele)	dănănăiesc	(să) dănănăiască	dănănăiau	dănănăiră	dănănăiseră

dănănăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dănănăi	dănănăire	dănănăit dănănăitu‑	dănănăind dănănăindu‑	singular	plural
		(a) dănănăi	dănănăire	dănănăit dănănăitu‑	dănănăind dănănăindu‑	dănănăie	dănănăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dănănăi	(să) dănănăi	dănănăiam	dănănăii	dănănăisem
	a II-a (tu)	dănănăi	(să) dănănăi	dănănăiai	dănănăiși	dănănăiseși
	a III-a (el, ea)	dănănăie	(să) dănănăie	dănănăia	dănănăi	dănănăise
plural	I (noi)	dănănăim	(să) dănănăim	dănănăiam	dănănăirăm	dănănăiserăm dănănăisem
	a II-a (voi)	dănănăiți	(să) dănănăiți	dănănăiați	dănănăirăți	dănănăiserăți dănănăiseți
	a III-a (ei, ele)	dănănăie	(să) dănănăie	dănănăiau	dănănăiră	dănănăiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)