opțiuni
  • info

11 definiții pentru eliminatoriu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELIMINATORIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. – Din fr. éliminatoire.

ELIMINATORIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage eliminarea; eliminator. ♦ (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. – Din fr. éliminatoire.

eliminatoriu, ~ie a [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr éliminatoire] 1 Care elimină (4). 2-7 Care atrage eliminarea (12-17) Si: eliminator (1-6).

ELIMINATORIU, -IE, eliminatorii, adj. Care elimină, care atrage (prin nerespectare) eliminarea. Condiție eliminatorie. ♦ (Despre una dintre probele unui examen) A cărei nereușită aduce excluderea din examene. Probă scrisă eliminatorie.

ELIMINATORIU, -IE adj. Care elimină, care atrage eliminarea. ♦ (Despre probele unui concurs) Care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. [Pron. -riu. / cf. fr. éliminatoire].

ELIMINATORIU, -IE adj. care elimină, care atrage eliminarea. ◊ (despre probele unui concurs) care elimină pe concurenții care nu le trec, nu le îndeplinesc. (< fr. éliminatoire)

ELIMINATORIU ~e (~i) Care atrage eliminare (dintr-un examen, dintr-un concurs etc.). /<fr. éliminatoire

*eliminatóriŭ, -ie adj. (d. eliminat). Care atrage eliminarea: probă eliminatorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eliminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. eliminatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. eliminatorii

eliminatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. eliminatorie (-ri-e); pl. m. și f. eliminatorii

eliminatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. eliminatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. eliminatorii

eliminatoriu, -rie.

Intrare: eliminatoriu
eliminatoriu adjectiv
  • pronunție: eliminatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eliminatoriu
  • eliminatoriul
  • eliminatoriu‑
  • eliminatorie
  • eliminatoria
plural
  • eliminatorii
  • eliminatoriii
  • eliminatorii
  • eliminatoriile
genitiv-dativ singular
  • eliminatoriu
  • eliminatoriului
  • eliminatorii
  • eliminatoriei
plural
  • eliminatorii
  • eliminatoriilor
  • eliminatorii
  • eliminatoriilor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eliminatoriu, eliminatorieadjectiv

  • 1. Care elimină, care atrage eliminarea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: eliminator
    • format_quote Condiție eliminatorie. DLRLC
    • 1.1. (Despre probele unui concurs) Care aduce excluderea din examen a concurenților mai slabi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Probă scrisă eliminatorie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.