O definiție pentru eortologhion

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

eortologhion (-oane), s. n.1. Calendar al sărbătorilor religioase. – 2. Carte care conține imnurile tuturor sărbătorile de peste an. Ngr. ἐορτολόγιον.

Intrare: eortologhion
eortologhion substantiv neutru
substantiv neutru (N12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eortologhion
  • eortologhionul
  • eortologhionu‑
plural
  • eortologhioane
  • eortologhioanele
genitiv-dativ singular
  • eortologhion
  • eortologhionului
plural
  • eortologhioane
  • eortologhioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)