72 de definiții pentru fierăstrău / ferăstrău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERĂSTRĂU, fierăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferăstrău, ferestrău, herăstrău s. n.] – Firiz + suf. -ău (prin apropiere de fier).

fierăstrău sn vz ferăstrău

FIERĂSTRĂU s. n. V. ferăstrău

fĭerăstrăŭ și herăstrăŭ n., pl. aĭe și ăĭe (ung. *fürésztö din fürész, fĭerăstrăŭ, și contaminat de fier). Vest. Un instrument compus dintr’o lamă dințată fixată în niște lemne și întrebuințat la tăĭat lemnele rozîndu-le. Joagăr, gater. Fabrică de tăĭat lemnele și de făcut scîndurĭ. – În Trans. și ferăstrăŭ, ferezăŭ și firisăŭ, în Mold. nord feresăŭ, feresăŭ (pop. he-) și serisăŭ, în Mold. sud feresteŭ, în Munt. est ferăstrăŭ și fĭerăstăŭ (pop. hĭe-). V. și firez.

FERESTRĂU[1] s. n. v. fierăstrău.

  1. În original, greșit: ferăstrău LauraGellner

ferăstrău sn [At: VARLAAM, C. 283/1 / V: -restreu, ~res~, fir~, fier~, fieres~, heres~, her~, ~resteu, ~restău, ~tău, fieresteu, hieresteu, hiristeu, herăstău, herestău, (reg) firisău, firiseu, feresău, fierăsău, hirisău, hereseu, (reg) forostău, forăstău / Pl: ~traie, (rar) ~treie / E: firiz + -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui)] 1 Unealtă (sau mașină-unealtă) prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metal etc.). 2 (Îs) ~ de mână Ferăstrău (1) constând dintr-o lamă dințată triunghiulară, având la un capăt un mâner de lemn Si: (reg) firiz, chimilioară, corzar. 3 (Șîs) ~ mare Ferăstrău constând dintr-o lamă lungă, cu dinții mari, care are la cele două capete două mânere verticale și este manevrat de doi oameni Si: pânză, joagăr, (reg) babiță1 (7), beschie (1). 4 (Îs) ~ de munte Joagăr. 5 Șină dințată la extremitatea mașinii de tipărit, cu dinții căreia se îmbucă dinții cilindrului. 6 Instrument muzical constând dintr-o lamă de metal care, îndoită și frecată cu un arcuș, emite sunete. 7 (Bot) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 8 (Bot) Iarba-osului (Helianthemum nummularium). 9 (Îs) Pește ~ Pește selacian din mările calde, al cărui bot se termină cu un rostru lamelar dințat (Pristic pristic). 10 (Ast; pop) Constelația Casiopea. 11 (Reg) Semn făcut de ciobani pe urechile oilor.

sirisău[1] sf vz ferăstrău

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

FERĂSTRĂU, ferăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrău, fierăstrău, herăstrău s. n.] – Firiz + suf. -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui).

HERĂSTRĂU s. n. v. ferăstrău.

FERESTRĂU s. n. V. ferăstrău

FERĂSTRĂU, ferăstraie, s. n. Unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel, cu dinți ascuțiți, pusă în funcțiune cu mîna sau pe cale mecanică (v. gater) și folosită pentru a tăia lemne, uneori și metale sau alte corpuri tari. Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11. Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101. ◊ Ferăstrău circular = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. – Variante: ferestrău (PAS, L. II 156, RETEGANUL, P. II 54), fierăstrău (DRAGOMIR, P. 21, SADOVEANU, B. 54), herăstrău (CARAGIALE, O. I 292) s. n.

FERĂSTRĂU ~aie n. 1) Unealtă prevăzută cu o lamă (cu dinți ascuțiți), acționată manual și folosită la tăiat (lemne). ◊ ~ cu ramă ferăstrău cu lama montată într-un cadru. ~ electric portativ mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric. ~ circular mașină-unealtă prevăzută cu un disc dințat, care, în timpul funcționării, execută o mișcare de rotație. 2) Instrument muzical constând dintr-o lamă dințată care produce sunete cu ajutorul unui arcuș. /<ung. fürésztö

feresău n. Mold. ferestrău. [Ung. FERESZÖ].

ferestrău n. 1. unealtă cu o lamă dințată de oțel spre a tăia și prepara lemne; 2. pl. uzină pe marginea apelor la munte, unde ferestraie taie lemnele de brad ca bușteni; 3. pește având botul prelungit ca o sabie cu o mulțime de dinți (Pristis antiquorum); 4. plantă cu frunze ovale însoțite de stipuli lanceolați (Helianthemum). [Ung. FÜRÉSZTÖ].

hereseu n. Mold. ferestrău: fig. cine hârăie între copaci?... parcă-i un hereseu AL. [V. feresău].

herestrău n., pl.: ferestraie cu apă la munte (ramură de industrie): Valea Bistriței din județul Neamț posedă cele mai numeroase și mai perfecționate herestraie. [Rostire dialectală din ferestrău].

ferăstrăŭ, ș. a. V. fĭerăstrăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!fierăstrău s. n., art. fierăstrăul; pl. fierăstraie

fierăstrău / ferăstrău s. n., art. fierăstrăul / ferăstrăul; pl. fierăstraie / ferăstraie

ferăstrău s. n., art. ferăstrăul; pl. ferăstraie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FERĂSTRĂU s. v. iarba-osului, mălăoi.

FERĂSTRĂU s. (TEHN.) (reg.) chimilioară, corzar, firez.

ferăstrău s. v. IARBA-OSULUI. MĂLĂOI.

FERĂSTRĂU s. (TEHN.) (reg.) chimilioară, corzar, firez.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ferăstrău (-aie), s. n.1. Unealtă prevăzută cu o lamă pentru tăiatul lemnelor. – 2. Joagăr. – 3. Plantă (Helianthemum vulgare). – 4. Nume vulgar al constelației Casiopeea. Mag. fürészni „a tăia cu ferăstrăul”, prin intermediul var. firisău, care presupune un prototip mag. *füresző (Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31; DAR; cf. Cihac, II, 498; Gáldi, Dict., 90); numele mag. al uneltei este füresz. Numeroase var.: feres(t)eu, feres(t)ău, heres(t)eu, herăs(tr)ău, fieres(t)eu, fierăs(tr)ău, ultimele prin încrucișare cu fier. Sensul 4 pare a reprezenta alt cuvînt mag. forasztὁ (Gáldi, Dict., 129). – Der. ferăst(r)ui (var. fierăst(r)ui), vb. (a tăia cu ferăstrăul). Din mag. füresz „ferăstrău” derivă și firesar, s. m. (insectă, Rynchites cupreus), și firiz, s. n. (Trans., ferăstrău de mînă).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ceresteu s.n. (reg.) ferăstrău.

feresău (firisău), feresaie, s.n. (reg.) ferăstrău.

hereseu, hereseuri, s.f. (reg.) ferăstrău.

ferăstrău (it. sega, engl. saw, fr. scie, germ. Säge). Instrumentul a fost introdus în muzica ușoară* și de jazz* în urmă cu câteva decenii. Este construit din o lamă de oțel foarte flexibilă. O extremitate a instr. se fixează între genunchi, iar cealaltă se ține cu o mână, dându-i-se diferite curburi pentru a obține înălțimea (2) dorită. Sunetul se produce în două moduri: prin lovirea lamei cu o baghetă (2) a cărei extremitate bombată este învelită cu piele sau prin frecarea muchiei nedințate a lamei cu un arcuș (de vcl. sau de c. bas). Excelează în redarea de glissandi*. O variantă perfecționată a f. este flexatonul, instr. utilizat și în partiturile* simf. (ex. Variațiunile pentru orch., op. 31 de Schönberg).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fierăstrău, fierăstraie s. n. (glum.) proteză, placă dentară.

Intrare: fierăstrău / ferăstrău
fierăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierăstrău
  • fierăstrăul
  • fierăstrău‑
plural
  • fierăstraie
  • fierăstraiele
genitiv-dativ singular
  • fierăstrău
  • fierăstrăului
plural
  • fierăstraie
  • fierăstraielor
vocativ singular
plural
ferăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferăstrău
  • ferăstrăul
  • ferăstrău‑
plural
  • ferăstraie
  • ferăstraiele
genitiv-dativ singular
  • ferăstrău
  • ferăstrăului
plural
  • ferăstraie
  • ferăstraielor
vocativ singular
plural
herăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herăstrău
  • herăstrăul
  • herăstrău‑
plural
  • herăstraie
  • herăstraiele
genitiv-dativ singular
  • herăstrău
  • herăstrăului
plural
  • herăstraie
  • herăstraielor
vocativ singular
plural
ferestrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferestrău
  • ferestrăul
  • ferestrău‑
plural
  • ferestraie
  • ferestraiele
genitiv-dativ singular
  • ferestrău
  • ferestrăului
plural
  • ferestraie
  • ferestraielor
vocativ singular
plural
hiristeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hirisău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hiresteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
herăsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
forostău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
foresteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
flerăsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hereseu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
herestrău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
firăstrău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
herastău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
heresteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
firiseu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fierestrău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fieresteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firisău
  • firisăul
plural
  • firisaie
  • firisaiele
genitiv-dativ singular
  • firisău
  • firisăului
plural
  • firisaie
  • firisaielor
vocativ singular
plural
fierăsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ferestreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feresău
  • feresăul
plural
  • feresaie
  • feresaiele
genitiv-dativ singular
  • feresău
  • feresăului
plural
  • feresaie
  • feresaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feresteu
  • feresteul
plural
  • feresteie
  • feresteiele
genitiv-dativ singular
  • feresteu
  • feresteului
plural
  • feresteie
  • feresteielor
vocativ singular
plural
cirișeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cirisău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ceresteu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hierăstău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hierăstău
  • hierăstăul
plural
  • hierăstaie
  • hierăstaiele
genitiv-dativ singular
  • hierăstău
  • hierăstăului
plural
  • hierăstaie
  • hierăstaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fierăstrău, fierăstraie / ferăstrău, ferăstraiesubstantiv neutru

  • 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11. DLRLC
    • format_quote Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101. DLRLC
    • 1.1. Fierăstrău circular = fierăstrău în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul axei sale. DLRLC
    • 1.2. Fierăstrău cu ramă = fierăstrău cu lama montată într-un cadru. NODEX
    • 1.3. Fierăstrău electric portativ = mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric. NODEX
  • 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Firiz + sufix -ău (prin apropiere de fier). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.