opțiuni
  • info

16 definiții pentru fluștura

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUȘTURA, fluștur, vb. I. Tranz. (Pop.) A flutura (4). – Et. nec.

fluștura [At: SANDU-ALDEA, A. M. 220 / V: fliu~, ~tiu~, ~uciu~ / Pzi: fluștur / E: nct] 1-2 vi A flutura (4-5). 3 vt A flutura (9). 4 vi A fluiera printre dinți Si: a șuiera.

FLUȘTURA, fluștur, vb. I. Tranz. A flutura (4). – Et. nec.

FLUȘTURA, fluștur, vb. I. Tranz. A flutura (4). Săbioara mi-o trăgea, De trei ori c-o fluștura Și da capu ca să-i ia. ȘEZ. VII 60. – Variantă: fluștiura (PĂSCULESCU, L. P. 219) vb. I.

flușturà v. V. fluturà.

fliuștura v vz fluștura

fluciura v vz fluștura corectat(ă)

fluștiura v vz fluștura

flutura [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG/ Pzi: flutur, (iuz) ~rez / E: fluture] 1 vi (D. insecte, păsări etc.) A bate din aripi Si: a fâlfâi (1). 2 vi (Pex) A zbura. 3 vi (D. steaguri, haine, plete etc.) A se legăna în vânt Si: a fâlfâi (2). 4 vi (Reg; d. oameni; cu determinările „din cap”) A scutura capul. 5 vi (Reg; d. vite; cu determinările „din coarne”) A da din coarne. 6 vr (Înv; nob) A-și pierde mințile după ceva. 7 smi (Îc) ~ră-vânt Om neserios, nestatornic Si: fluieră-vânt, derbedeu, vagabond. 8 vt A agita în aer un obiect, făcându-l să fâlfâie. 9 vt A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. Si: a fluștura (3). 10 vi (D. zâmbet, surâs) A se schița.

FLUȘTIURA vb. I v. fluștura.

fluturà v. 1. a agita încoace și încolo (capul, sabia, coada); 2. a se mișca în voia vântului, a fălfăi: lasă vălul ei a flutura BOL. [Onomatopee ce exprimă suflarea vântului sau aripilor (cf. fluture): limba germană posedă întreaga serie alternantă: flattern, flittern, flottern; varianta fluștura e o amplificare a aceluiaș radical imitativ].

flútur, a -á v. intr. (lat. fluctulare [Lbk]. Cp. cu germ. flattern, maĭ vechĭ flutteren și flotern, precum și cu fîlfîĭ, fluid și flux. V. fluture). Fîlfîĭ, mă mișc în vînt (vorbind de aripĭ, steagurĭ ș. a.). V. tr. Fac să fîlfîĭe (aripile, pînza): a flutura o basma la plecarea trenuluĭ (impropriŭ despre arme: a flutura o sabie, a o agita). Rar (după fluĭer). Fluĭer. – Și flúștur și flĭúștur.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fluștura (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. fluștur, 3 fluștură; conj. prez. 1 sg. să fluștur, 3 să flușture

fluștura (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 fluștură

fluștura vb., ind. prez. 1 sg. fluștur, 3 sg. și pl. fluștură

fluștur.

Intrare: fluștura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluștura
  • flușturare
  • flușturat
  • flușturatu‑
  • flușturând
  • flușturându‑
 singular plural
  • fluștură
  • flușturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluștur
 (să)
  • fluștur
  • flușturam
  • flușturai
  • flușturasem
a II-a (tu)
  • flușturi
 (să)
  • flușturi
  • flușturai
  • flușturași
  • flușturaseși
a III-a (el, ea)
  • fluștură
 (să)
  • flușture
  • fluștura
  • fluștură
  • flușturase
plural I (noi)
  • flușturăm
 (să)
  • flușturăm
  • flușturam
  • flușturarăm
  • flușturaserăm
  • flușturasem
a II-a (voi)
  • flușturați
 (să)
  • flușturați
  • flușturați
  • flușturarăți
  • flușturaserăți
  • flușturaseți
a III-a (ei, ele)
  • fluștură
 (să)
  • flușture
  • flușturau
  • flușturară
  • flușturaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluștiura
  • fluștiurare
  • fluștiurat
  • fluștiuratu‑
  • fluștiurând
  • fluștiurându‑
 singular plural
  • fluștiură
  • fluștiurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluștiur
 (să)
  • fluștiur
  • fluștiuram
  • fluștiurai
  • fluștiurasem
a II-a (tu)
  • fluștiuri
 (să)
  • fluștiuri
  • fluștiurai
  • fluștiurași
  • fluștiuraseși
a III-a (el, ea)
  • fluștiură
 (să)
  • fluștiure
  • fluștiura
  • fluștiură
  • fluștiurase
plural I (noi)
  • fluștiurăm
 (să)
  • fluștiurăm
  • fluștiuram
  • fluștiurarăm
  • fluștiuraserăm
  • fluștiurasem
a II-a (voi)
  • fluștiurați
 (să)
  • fluștiurați
  • fluștiurați
  • fluștiurarăți
  • fluștiuraserăți
  • fluștiuraseți
a III-a (ei, ele)
  • fluștiură
 (să)
  • fluștiure
  • fluștiurau
  • fluștiurară
  • fluștiuraseră
fliuștura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fluciura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fluștura, flușturverb

  • 1. A flutura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flutura
    • format_quote Săbioara mi-o trăgea, De trei ori c-o fluștura Și da capu ca să-i ia. ȘEZ. VII 60. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.