15 definiții pentru forfeca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfeca sau cu alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni. – Lat. forficare.

forfeca [At: CREANGĂ, P. 261 / V: (Mol) ~făca, ~foca / Pzi: foarfec / E: ml forficare] 1 vt A tăia în bucăți cu foarfecele sau cu un alt obiect tăios. 2 vt (Fig; fam) A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină nefavorabilă. 3 vt (Fig) A critica aspru. 4 vt (Fig) A mustra cu severitate. 5 vt (Rar) A bate. 6 vi A vorbi fără încetare (bârfind, clevetind) Si: a bodogăni.

FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele sau alt obiect tăios. 2. Tranz. Fig. A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. ♦ A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind); a bodogăni – Din lat. forficare.

FORFECA, foarfec, vb. I. 1. Tranz. A tăia în bucăți cu foarfecele, p. ext. cu alt obiect tăios. Femeiușca acestui insect foarfecă... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. Voinicul începu a forfeca scorpia cu paloșul. SEVASTOS, la TDRG. ◊ Fig. Luna de argint Pe-un cer de sticlă albăstrie Forfeca cu grație contururi Pentru fiecare ram și floare. CAMIL PETRESCU, V. 25. 2. Tranz. Fig. A cerceta cu minuțiozitate exagerată, cu intenții ostile, cu scopul de a distruge. Îl vezi rățoindu-se pe trei coloane și forfecînd în dreapta și în stînga nopțile de osteneală ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. 211. A critica aspru, a mustra cu severitate. ♦ (Rar) A bate. I-au scărmănat cum se cade și i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125. 3. Intranz. Fig. A vorbi mereu, fără încetare (bîrfind, clevetind); a bodogăni. Baba se strecură pînă la mătușa Anghelina. Acolo, se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură. SADOVEANU, O. II 100.

A FORFECA foarfec 1. tranz. 1) A tăia cu foarfecele (sau cu un alt instrument ascuțit). ~ hârtia. 2) fig. (opere, persoane etc.) A supune unei critici acerbe. ~ un articol. 2. intranz. A vorbi mult (îndrugând minciuni, clevetind pe cineva). /<lat. forficare

A SE FORFECA mă foarfec intranz. A face (concomitent) schimb de critici aspre (cu cineva). /<lat. forficare

forfecà v. 1. a tăia cu foarfecele, a tăia în bucăți; 2. fig. a mustra, a bate. [Lat. vulg. FORFICARE].

foárfec, a v. tr. (lat. fórfico, -áre.Foarfec, foarfecĭ, foarfecă, forfecăm, forfecațĭ; forfecam; să foarfec). Taĭ cu foarfecele. Fig. Critic aspru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

forfeca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. foarfec, 2 sg. foarfeci, 3 foarfecă; conj. prez. 1 sg. să foarfec, 3 să foarfece

forfeca (a ~) vb., ind. prez. 3 foarfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 să foarfece

forfeca vb., ind. prez. 3 sg. și pl. foarfecă, 1 pl. forfecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. foarfece

Intrare: forfeca
verb (VT83)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forfeca
  • forfecare
  • forfecat
  • forfecatu‑
  • forfecând
  • forfecându‑
singular plural
  • foarfecă
  • forfecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • foarfec
(să)
  • foarfec
  • forfecam
  • forfecai
  • forfecasem
a II-a (tu)
  • foarfeci
(să)
  • foarfeci
  • forfecai
  • forfecași
  • forfecaseși
a III-a (el, ea)
  • foarfecă
(să)
  • foarfece
  • forfeca
  • forfecă
  • forfecase
plural I (noi)
  • forfecăm
(să)
  • forfecăm
  • forfecam
  • forfecarăm
  • forfecaserăm
  • forfecasem
a II-a (voi)
  • forfecați
(să)
  • forfecați
  • forfecați
  • forfecarăți
  • forfecaserăți
  • forfecaseți
a III-a (ei, ele)
  • foarfecă
(să)
  • foarfece
  • forfecau
  • forfeca
  • forfecaseră
forfăca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
forfoca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

forfeca, foarfecverb

  • 1. tranzitiv A tăia în bucăți cu foarfeca sau cu alt obiect tăios. DEX '09 DLRLC
    sinonime: tăia
    • format_quote Femeiușca acestui insect foarfecă... cozile frunzelor de vie. MARIAN, INS. 87. DLRLC
    • format_quote Voinicul începu a forfeca scorpia cu paloșul. SEVASTOS, la TDRG. DLRLC
    • format_quote figurat Luna de argint Pe-un cer de sticlă albăstrie Forfeca cu grație contururi Pentru fiecare ram și floare. CAMIL PETRESCU, V. 25. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A cerceta o operă literară sau științifică cu o minuțiozitate exagerată, cu scopul de a o critica și de a o pune într-o lumină defavorabilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îl vezi rățoindu-se pe trei coloane și forfecînd în dreapta și în stînga nopțile de osteneală ale vreunui nenorocit de scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. 211. DLRLC
    • 2.1. A critica aspru, a mustra cu severitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.2. rar Bate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote I-au scărmănat cum se cade și i-au forfecat de le-au mers peticele. MARIAN, O. I 125. DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A vorbi mereu, fără încetare (bârfind, clevetind). DEX '09 DLRLC
    sinonime: bodogăni
    • format_quote Baba se strecură pînă la mătușa Anghelina. Acolo, se așeză pe un scăunel și începu să foarfece din gură. SADOVEANU, O. II 100. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.