opțiuni
  • info

11 definiții pentru furcoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURCOI, furcoaie, s. n. (Pop.) Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.

furcoi [At: IORGA, S. D. XIII, 163 / P și: (Ban) (2-3) -oni / Pl: ~oaie sn / E: furcă + -oi] 1 sn Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. 2 sm (Reg) Om mare, nepieptănat. 3 sm (Reg) Bastard.

FURCOI, furcoaie, s. n. Furcă (1) mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. – Furcă + suf. -oi.

FURCOI, furcoaie, s. n. Furcă (2) mare (cu doi dinți) care se întrebuințează mai ales la încărcatul fînului și al snopilor. S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42.

furcóĭ n., pl. oaĭe. Augm. d. furcă.

furcoiu n. furcă cu coarne de fier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie

furcoi (pop.) s. n., pl. furcoaie

furcoi s. n., pl. furcoaie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FURCOI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)

FURCOI s. (Mold.) ciolpău. (~ pentru ridicat snopii.)

Intrare: furcoi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcoi
  • furcoiul
  • furcoiu‑
plural
  • furcoaie
  • furcoaiele
genitiv-dativ singular
  • furcoi
  • furcoiului
plural
  • furcoaie
  • furcoaielor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furcoi, furcoaiesubstantiv neutru

  • 1. Furcă mare (cu doi dinți), întrebuințată mai ales la încărcatul fânului și al snopilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciolpău
    • format_quote S-au dus mulți, satul mai tot, cu furcoaie, cu topoare și cu coase. RETEGANUL, P. IV 42. DLRLC
etimologie:
  • Furcă + sufix -oi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.