2 definiții pentru fărmăcitoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
fărmăcitoriu, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. 42 / Pl: ~ii, ~oare / E: *fărmăci + -tor] (Înv; nob) Persoană care prepară otrăvuri.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fărmăcitoriu, -oare, adj. (înv.) făcător de otrăvuri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fărmăcitoriu
fărmăcitoriu adjectiv
| adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)