24 de definiții pentru giulgiu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIULGIU, giulgiuri, s. n. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu. [Var.: giulgi s. n.] – Din magh. gyolcs.

GIULGIU, giulgiuri, s. n. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. ♦ Pânză cu care se acoperă mortul; lințoliu. [Var.: giulgi s. n.] – Din magh. gyolcs.

giulgiu sn [At: ANON. CAR. / V: ajol~, ghiolci, giol~, giulgi, gol~[1] / Pl: ~ri / E: mg gyolcs] 1 Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. 2 Pânză cu care se acoperă mortul Si: lințoliu, (reg) păioară. 3 Cearșaf cu care se acoperă fața sau corpul mortului. corectat(ă)

  1. În original, 2 var. fără accent — LauraGellner

GIULGIU, giulgiuri, s. n. (Și în forma giulgi) 1. Pînză subțire și fină, care se așterne peste ceva; învelitoare. Valurile izbite se înalță și se fugăresc ca niște fantome cu giulgiuri albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale, Un vînăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. ◊ Fig. Dedesubt, din cotlonul văii, dintr-o baltă aproape uscată, căptușită cu giulgi de mătasă verde, izbucni fără samă orăcăitul broaștelor. SADOVEANU, F. J. 283. Totul se îmbrăcase într-un giulgiu de ger și de întristare. ODOBESCU, S. III 208. Omătul acopere ca un giulgiu întristat coastele aprige ale munților. RUSSO, O. 135. 2. Pînză cu care se acoperă mortul. Pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgi, zăcea cadavrul Nadinei. REBREANU, R. II 244. Anei nu-i plăcea Mă-sa ce zicea, Deci se tot gîndea, Moartă se făcea... Fira-i punea La cap făclioare, Făclii la picioare, Giulgiul preste față Cruce preste brață. COȘBUC, P. II 155. Luat-ai seama atunci la o ceață ce vine și se întinde ca un giulgiu mortuar piste vîrful turnurilor și a clopotniților. NEGRUZZI, S. I 270. – Pronunțat: giul-giu. - Pl. și: (s. m.) giulgi (TOPÎRCEANU, B. 102). – Variante: (Mold., Transilv.) giolgi (SBIERA, P- 68), giulgi s. n.

GIULGIU ~ri n. 1) Bucată de pânză foarte subțire și fină; lințoliu. 2) Bucată de pânză subțire cu care se acoperă mortul; lințoliu. 3) fig. Material întins uniform pe o suprafață; strat; pătură. ~ de zăpadă. /<ung. gyolcs

giulgiu n. 1. pânză fină; 2. fig. văl: fantasmă ’nvălită c’un giulgiu de albă ceață AL.; 3. pânză de înfășurat corpul unui mort. [Ung. GYOLCS].

GIULGI s. n. v. giulgiu.

ghiolci[1] sn vz giulgiu corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

giolgiu[1] sn vz giulgiu corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

gĭulgĭ și (Trans.) gĭolgi n., pl. urĭ (ung. gyolcs). Lințoliu, pînză așternută peste ceva, cum ar fi peste un mort. Fig. Un gĭulgĭ de zăpadă. V. văl, pocrovăț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

giulgiu (desp. giul-) s. n., art. giulgiul; pl. giulgiuri

giulgiu [giu pron. gĭu] (giul-) s. n., art. giulgiul; pl. giulgiuri

giulgiu s. n. (sil. giul-) [-giu pron. -gĭu], art. giulgiul; pl. giulgiuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GIULGIU s. lințoliu, (înv. și pop.) pânză, (înv. și reg.) sovon, (reg.) păioară, (prin Olt. și Munt.) pânzuială, (prin Ban. și Transilv.) sălie, (înv.) cearșaf, grobnic. (~ cu care se învelește mortul.)

GIULGIU s. lințoliu, (înv. și pop.) pînză, (înv. și reg.) sovon, (reg.) păioară, (prin Olt. și Munt.) pînzuială, (prin Ban. și Transilv.) sălie, (înv.) cearșaf, grobnic. (~ cu care se învelește mortul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

giulgiu (giulgiuri), s. n.1. Pînză fină. – 2. Lințoliu. – Var. (Trans.) jolj. Mag. gyolcs (Cihac, II, 59; Gáldi, Dict., 93).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

giulgi, -uri, (giolgiu, giolj, jolj), s.n. – Pânză subțire, transparentă, cu care se acoperă mortul; lințoliu: „Știu eu ce mi-i leacu, / Giolju și colacu” (Calendar 1980: 6). – Din magh. gyolcs (< germ. Kölsch).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

giulgiu, giulgiuri s. n. Pânză subțire și fină cu care se acoperă ceva, care se așterne peste ceva. ♦ Sfântul giulgiu = pânza cu care a fost înfășurat și uns cu miresme trupul lui Iisus când a fost pus în mormânt. – Din magh. gyolcs.

Intrare: giulgiu
  • silabație: giul-giu info
  • pronunție: giulgĭu
substantiv neutru (N50)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giulgiu
  • giulgiul
  • giulgiu‑
plural
  • giulgiuri
  • giulgiurile
genitiv-dativ singular
  • giulgiu
  • giulgiului
plural
  • giulgiuri
  • giulgiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giolgi
  • giolgiul
  • giolgiu‑
plural
  • giolgiuri
  • giolgiurile
genitiv-dativ singular
  • giolgi
  • giolgiului
plural
  • giolgiuri
  • giolgiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giulgi
  • giulgiul
  • giulgiu‑
plural
  • giulgiuri
  • giulgiurile
genitiv-dativ singular
  • giulgi
  • giulgiului
plural
  • giulgiuri
  • giulgiurilor
vocativ singular
plural
ghiolci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
giolgiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
golgiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

giulgiu, giulgiurisubstantiv neutru

  • 1. Pânză subțire și fină care se așterne peste ceva, care acoperă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: învelitoare
    • format_quote Valurile izbite se înalță și se fugăresc ca niște fantome cu giulgiuri albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 223. DLRLC
    • format_quote Părea un tînăr voievod Cu păr de aur moale, Un vînăt giulgi se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. DLRLC
    • format_quote figurat Dedesubt, din cotlonul văii, dintr-o baltă aproape uscată, căptușită cu giulgi de mătasă verde, izbucni fără samă orăcăitul broaștelor. SADOVEANU, F. J. 283. DLRLC
    • format_quote figurat Totul se îmbrăcase într-un giulgiu de ger și de întristare. ODOBESCU, S. III 208. DLRLC
    • format_quote figurat Omătul acopere ca un giulgiu întristat coastele aprige ale munților. RUSSO, O. 135. DLRLC
    • 1.1. Pânză cu care se acoperă mortul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lințoliu
      • format_quote Pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgi, zăcea cadavrul Nadinei. REBREANU, R. II 244. DLRLC
      • format_quote Anei nu-i plăcea Mă-sa ce zicea, Deci se tot gîndea, Moartă se făcea... Fira-i punea La cap făclioare, Făclii la picioare, Giulgiul preste față Cruce preste brață. COȘBUC, P. II 155. DLRLC
      • format_quote Luat-ai seama atunci la o ceață ce vine și se întinde ca un giulgiu mortuar piste vîrful turnurilor și a clopotniților. NEGRUZZI, S. I 270. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.