O definiție pentru găoc
Etimologice
GĂOC, găoace, s. n. (Var.) Găoace. (cf. găoace)
Intrare: găoc
găoc substantiv neutru
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)