opțiuni
  • info

11 definiții pentru halagea

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALAGEA, halagele, s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Pățanie. – Et. nec.

halagea sf [At: DELAVRANCEA, S. 216 / Pl: ~ele / E: cf gălăgie] (Mun) Gălăgie mare.

HALAGEA s. f. (Reg.) 1. Tărăboi, gălăgie. 2. Pățanie. – Et. nec.

HALAGEA, halagele, s. f. (Învechit) Tămbălău, tărăboi, gălăgie. Dar tu, cînd ne-i întinde halageaua nunții? DELAVRANCEA, S. 216.

HALAGEA, halagele, s. f. (Înv.) 1. Tămbălău, tărăboi. 2. Pățanie neplăcută. ◊ Expr. A-și căpăta halageaua = a o păți rău, a-și găsi beleaua.

halageá, V. alagea.

alageá f., pl. ele (turc. alağa, dim. d. ala, pestriț; ngr. alantzias, bg. sîrb. alağa. V. șamalagea). Un fel de stofă de matasă (care se imită făcîndu-se și din lînă și din bumbac) din care-șĭ făceaŭ haĭne boĭeriĭ odinioară. Fig. Fam. Păcăleală, înșelăcĭune: aĭ mîncat alageaŭa! – Și halagea: a întinde halageaŭa nunțiĭ,[1] a porni veselia nunțiĭ (Delv.). corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit:... a întinde halageaŭa munțiĭ,... — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

halagea (tărăboi; pățanie) (reg.) s. f., art. halageaua, g.-d. art. halagelei; pl. halagele

halagea (tărăboi, pățanie) (reg.) s. f., art. halageaua, g.-d. art. halagelei; pl. halagele, art. halagelele

halagea (tărăboi, pățanie) s. f., art. halageaua, g.-d. art. halagelei; pl. halagele

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lăsa cu halagea expr. (intl.) 1. a se lăsa cu scandal. 2. a fi prins, a fi arestat.

Intrare: halagea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halagea
  • halageaua
plural
  • halagele
  • halagelele
genitiv-dativ singular
  • halagele
  • halagelei
plural
  • halagele
  • halagelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halagea, halagelesubstantiv feminin

regional
  • 1. Gălăgie, tămbălău, tărăboi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gălăgie tămbălău tărăboi
    • format_quote Dar tu, cînd ne-i întinde halageaua nunții? DELAVRANCEA, S. 216. DLRLC
  • 2. Pățanie. DEX '09 DEX '98 DLRM
    sinonime: pățanie
    • chat_bubble A-și căpăta halageaua = a o păți rău, a-și găsi beleaua. DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.