9 definiții pentru harang

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harang sn [At: ANON. CAR. / V: ~răng, harâng, hărang / Pl: ~uri și (rar) ~nge / E: mg harang] (Mgm; Ban) Clopot.

haráng și harîng n., pl. urĭ (ung. harang, a. î. Cp. cu barangă). Ban. Olt. Trans. Clopot (la biserică). – În Meh. (rTP. 1, 105) arîng.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

harang (-ăngi), s. n. – (Trans., Banat) Clopot. – Var. (Olt.) harîng. Mag. harang (DAR; Scriban; Gáldi, Dict., 134). – Der. barangă, s. f. (animal care servește de călăuză celorlalte; gălăgios, palavragiu), prin contaminare cu mag. beregni „a mugi”. Pare fantastică ipoteza lui Philippide, Viața rom., 1 (1916), p. 216, care pleacă de la barangos, ngr. βαράγγοι, populație care a trăit în Evul Mediu în bazinul Dunării, pentru a-l explica pe barangă, ca și pe baragladină și toponimul Bărăgan; cf. Bogrea, Lui N. Iorga, Omagiu, Craiova, 1922, p. 51-63. De la barangă sau de la mag. beregni provine bărăngi, vb. (a striga, a țipa) și bărăni, vb. (Trans., Mold., a insista, a pisa; a rîvni), pe care Cihac, II, 479, dorea să-l derive din mag. várni, de la várás „așteptare”.

Intrare: harang
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harang
  • harangul
  • harangu‑
plural
  • haranguri
  • harangurile
genitiv-dativ singular
  • harang
  • harangului
plural
  • haranguri
  • harangurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N28)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harang
  • harangul
  • harangu‑
plural
  • harăngi
  • harăngile
genitiv-dativ singular
  • harang
  • harangului
plural
  • harăngi
  • harăngilor
vocativ singular
plural
harăng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hareng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărăng
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)