HETERODONT, -Ă adj. (Despre unele animale) Care are dinții diferențiați (în incisivi, canini, premolari și molari). // s.n.pl. Ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați; (la sg.) animal din acest ordin. [Var. eterodont, -ă adj. / < germ. hétérodont, cf. gr. heteros – altul, odous – dinte].

HETERODONT, -Ă I. adj. 1. (despre animale) care are dinții diferențiați; anizodont. 2. (despre frunze) neuniform dințat. II. s. n. pl. ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați. (< germ. heterodont)

heterodont adj. m., s. m., pl. heterodonți; adj. f., s. f. heterodontă, pl. heterodonte

HETER-, v. HETERO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini diversificați ca formă și număr; ~adelf (v. -adelf), s. m., făt teratologic alcătuit din doi indivizi, din care parazitul, lipsit de cap, este implantat în epigastrul individului autozit; ~adelfie (v. -adelfie), s. f., dezvoltare inegală a carpelelor aderente; ~adenie (v. -adenie), s. f., anomalie în formarea sau în localizarea țesutului glandular; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) cu stamine de forme și lungimi diferite; ~antie (v. -antie), s. f., stare a florilor cu stamine diferite, la aceeași plantă; ~auxeză (v. -auxeză), s. f., 1. Creștere anormală a unei părți a corpului sau a unui organ. 2. Dezvoltare inegală a organelor vegetale pe laturile opuse; ~odont (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., (Despre animale) Care posedă mai multe tipuri de dinți, diferențiați în canini, incisivi, premolari și molari. 2. s. n. pl., Ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre microorganisme) Cu ciclul vital succesiv pe diferite plante gazdă. 2. Cu anteridii și oogoane pe filamente deosebite; ~onim (v. -onim), adj., 1. (Despre o operă) Publicat sub alt nume decît cel al autorului. 2. (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite; ~onimie (v. -onimie), s. f., folosire a unor perechi de cuvinte din radicale diferite, moștenite sau împrumutate; ~orexie (v. -orexie), s. f., pervertire a gustului la animale.