11 definiții pentru hindi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HINDI s. f. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, astăzi limbă oficială în India. – Din fr., engl. hindi.[1]

  1. Cum se flexionează „hindi” ca feminin? Posibil să fie invariabil. — cata

hindi sni [At: DEX / E: fr hindi] Unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India.

HINDI s. n. Unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India. – Cuv. fr.

HINDI s.n. (Lingv.) Nume generic pentru un mare număr de idiomuri aparținînd unei familii indo-europene vorbite în India. [< fr., it., engl. hindi].

HINDI s. n. una dintre variantele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India. (< fr., engl. hindi)

HINDI f. Limba populației de bază din India. /<fr., engl. hindi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HINDI s. n. (< fr., it., engl. hindi): limbă indiană modernă din grupul central (alături de limba urdu). Este împărțită în două ramuri: hindi de răsărit și hindi de apus, fiecare având mai multe dialecte. Cel mai important dialect în hindi de apus este hindustani, care a devenit limbă națională a indienilor, folosită ca mijloc de comunicare de diferitele populații din India. S-a format pe baza dialectelor de la nord de Delhi și din Pundjab și este vorbită pe un teritoriu vast în nordul Indiei și în Pakistan de peste o sută cincizeci de milioane de oameni (pe lângă cei care o folosesc ca a doua limbă). Ea are două forme literare: hindi, limba de stat a Indiei, și urdu, limba de stat în Pakistan (alături de bengali și engleză). Limba literară hindi a apărut în epoca formării limbilor noi indiene, pe baza celor medii. Începuturile literaturii indiene datează din secolul al XII-lea; aceasta este ilustrată de poezia epică, reprezentantă a literaturii până în secolul al XIX-lea. În secolul al XIV-lea existau în India mai multe limbi literare în care s-au scris mai ales creații beletristice și religioase. În perioada stăpânirii engleze, în locul limbilor indiene focale s-a impus engleza, deși nu era cunoscută de populația majoritară. La începutul secolului al XX-lea, limba h., cunoscută de jumătate din populația țării, a început să se impună ca limbă națională. În 1950 a fost legiferată introducerea ei ca limbă de stat, iar în 1965 a fost declarată ca limbă oficială pe tot teritoriul Indiei (alături de a doua limbă oficială: engleza). Limba h. întrebuințează un sistem de scriere denumit devanāgarī, bazat pe vechea scriere indiană brahmană, ilustrată cu documente din secolul al III-lea î.e.n. Sistemul fonetic al limbii h. are vocale lungi și vocale scurte; cel morfologic dispune de alternanțe vocalice care au un rol deosebit, ca și în indo-europeană. Pentru marcarea unor valori gramaticale sau lexicale sunt repetate cuvintele sau sunt folosite elemente sinonimice.

Intrare: hindi
substantiv feminin (F999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hindi
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hindisubstantiv feminin

  • 1. Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, astăzi limbă oficială în India. DEX '09
  • diferențiere Unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India. DEX '98
  • diferențiere Nume generic pentru un mare număr de idiomuri aparținând unei familii indo-europene vorbite în India. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.