hodaie¹ [At: VICIU, GL. / Pl: ~dăi / E: nct] (Reg; lpl) Focuri care se aprind pe dealuri în marțea din Săptămâna Brânzei.

hodaie s.f. (reg.) luminația ce se face la postul de Paști când flăcăii strigă fetele de pe un deal.

hodaie, hodăi, s.f. – 1. Îngrăditură pentru oi, vara, în câmp, unde e amenajată și o căsuță sau o colibă (Scriban). 2. Cătun (sens provenit din magh. hodaly „cătun”). 3. Fermă, gospodărie. 4. (în Trans.) Casă izolată. ♦ (top.) Dâmbu hodăii, uliță în Vălenii Lăpușului (Vișovan, 2008). – Din tc. oda „cameră, încăpere” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX). Cuv. rom. > magh. hodaly „cătun”, ucr. odaǐa „stână” (Scriban).