5 definiții pentru hrapă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hra sf [At: I. CR. II, 22 / V: ra~, hreap sn (Pl: ~uri) / Pl: ~pe și hrăpi] E: ucr храна „bulgăre de pământ înghețat”, рапа „stâncă”] 1 (Mol; Buc) Coastă de deal prăpăstioasă. 2 (Mol; Buc) Râpă adâncă. 3 (Reg; îf hreap) Râpă plină cu cioate și pietre, făcută de ploi.

hrápă f., pl. e (cp. cu grapă). Nord. Rîpă: o ĭeĭ pe drumeacu ist părăsit pîn’eĭ ajunge la o hrapă. Te ducĭ tot pe hrapă’n jos, ĭeșĭ din pădure și ajungĭ la un ĭaz. (Șez. 33, 26). V. corhană.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hrapă (-ăpi), s. f. (Bucov.) Povîrniș, repeziș. Origine incertă. Cf. rut. hrapa „bulgăre înghețat”, rapa „stîncă ascuțită” (DAR; Candrea). După Scriban, în legătură cu grapă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hra s.f. (reg.) coastă de deal prăpăstioasă; râpă, pripor, prăpastie.

Intrare: hrapă
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hra
  • hrapa
plural
  • hrăpi
  • hrăpile
genitiv-dativ singular
  • hrăpi
  • hrăpii
plural
  • hrăpi
  • hrăpilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hra
  • hrapa
plural
  • hrape
  • hrapele
genitiv-dativ singular
  • hrape
  • hrapei
plural
  • hrape
  • hrapelor
vocativ singular
plural
hreap
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.