hudubaie sf [At: PAMFILE, ap. CADE / V: ud~ / Pl: ~băi / E: nct] 1 Pasăre mare răpitoare. 2 Ființă monstruoasă, fantastică. 3 Femeie mare, mătăhăloasă. 4 Casă mare Cf hudă², hudubală. 5 Încăpere spațioasă Cf hudă².

HUDUBAIE hudubăi, s. f. (Popular) Casă mare, încăpere foarte spațioasă. Aici vagonu nu-i vagon, ci hudubaia hurducăturilor. SADOVEANU, V. F. 158.

HUDUBAIE ~ăi f. pop. 1) Clădire sau încăpere foarte mare. 2) folc. Ființă fantastică în chip de monstru.

hudubáĭe, V. odobaĭe.

hudubală sf [At: CHEST. II, 54/392 / E: nct] (Reg; gmț) Denumire dată propriei locuințe Cf hudubaie (4-5).

odobáĭe, hodo-, udu- și hudu- f., pl. ăĭ (d. dubă. V. odobeală). Mold. Mare ștĭubeĭ saŭ trunchĭ scobit în care se opăresc (se zolesc) rufele (V. buhadă). Fig. Bănănaĭe, lucru saŭ ființă voluminoasă, namilă, monstru: Unghie de gaĭe, Cap de udubaĭe (Panf.), Hodobaĭe, -baĭe, bună de bătaĭe (Dor.), ghicitoarea dobeĭ. Vehicul mare, (haraba), casă mare (hardughie): o hudubaĭe de luntre mare cît o colibă pescărească, casele ca niște hudubăĭ uriașe (Dunăreanu, în împ. stuf. 61 și 67). Claĭe duplă (24 de snopĭ): Ședeaŭ snopiĭ ca plopiĭ și clăile ca hudubăile (Urătură); Din polog snop, Din snop claĭe, Din claĭe hodobaĭe Și pe cea față de arie (Urătură).

hudubaie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi, art. hudubăile (desp. -bă-i-)

hudubaie (reg.) s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi, art. hudubăile

hudubaie s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi