opțiuni
  • info

12 definiții pentru hârbareț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÂRBAREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

HÂRBAREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

hârbareț, ~riță [At: NEGRUZZI, S. III, 16 / Pl:~rițe / E: hârb + -areț] 1 a (Reg) Care gustă din toate mâncărurile. 2 a Pofticios. 3-4 smf, a Hârbar (4-5).

HÎRBAREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Pofticios, care gustă din toate mîncările (din toate farfuriile). Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. 2. Hoinar; hîrbar. Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16.

HÎRBAREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mîncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hîrbar, afemeiat. – Din hîrb + suf. -areț.

hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută].

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), -ă adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârbareț (reg.) adj. m., pl. hârbareți; f. hârbareță, pl. hârbarețe

hârbareț (reg.) adj. m., pl. hârbareți; f. hârbareță, pl. hârbarețe

hârbareț adj. m., pl. hârbareți; f. sg. hârbareță, pl. hârbarețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRBAREȚ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

hîrbareț s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârbar(eț), hârbareță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.

Intrare: hârbareț
hârbareț1 (fem. -eță) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețul
  • hârbarețu‑
  • hârbareță
  • hârbareța
plural
  • hârbareți
  • hârbareții
  • hârbarețe
  • hârbarețele
genitiv-dativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețului
  • hârbarețe
  • hârbareței
plural
  • hârbareți
  • hârbareților
  • hârbarețe
  • hârbarețelor
vocativ singular — —
plural — —
hârbareț2 (fem. -iță) adjectiv
adjectiv (A27)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețul
  • hârbarețu‑
  • hârbariță
  • hârbarița
plural
  • hârbareți
  • hârbareții
  • hârbarițe
  • hârbarițele
genitiv-dativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețului
  • hârbarițe
  • hârbariței
plural
  • hârbareți
  • hârbareților
  • hârbarițe
  • hârbarițelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârbareț, hârbarețăadjectiv

regional
  • 1. Care gustă din toate mâncărurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pofticios
    • format_quote Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
  • 2. Fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: derbedeu golan golancă haimana hoinar hârbar vagabond
    • format_quote Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16. DLRLC
etimologie:
  • Hârb + sufix -areț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.